In Memoriam Mile Cărpenişan Premiul "Mile Cărpenişan" pentru Curaj in Jurnalism

May 27, 2019

Interzis în Ucraina, jurnalistul român Vlad Cubreacov primește primește Premiul “Mile Cărpenișan pentru Curaj și Excelență în Jurnalism”

Jurnalistul român Vlad Cubreacov, președinte al cunoscutei Asociații basarabene Răsăritul Românesc și unul dintre cei care au reușit reactivarea Mitropoliei Basarabiei, primește anul acesta Premiul “Mile Cărpenișan pentru Curaj și Excelență în Jurnalism” din partea Asociației Civic Media, care a înființat acest premiu, ce poartă numele jurnalistului de război timișorean plecat prea devreme dintre noi, pentru a recompensa ziariștii care își dedică activitatea lor românilor din țară și din jurul României indiferent de riscuri.

Vlad Cubreacov a primit recent interdicție de a intra pe teritoriul Ucrainei. Anunțul a fost făcut public de către Ruslan Storojuk, șeful Securității ucrainene din regiunea Cernăuți. Un alt jurnalist român, Viorel Patrichi, a primit și el aceeași sancțiune, informa ActiveNews la inceputul anului. Tot în aceeași perioadă întregul conținut al blogului său de pe platforma wordpress, construit în mai bine de un deceniu, a fost șters în urma unui atac extern. În prezent acesta și-a reluat activitatea pe un nou blog: https://cubreacovblog.wordpress.com. Analizele sale pot fi găsite și pe portalul Ziaristi Online.

O listă incompletă a celor care au fost declarați persona non grata în Ucraina în cursul ultimilor ani îi include pe următorii cetățeni români: preoții Mitropoliei Basarabiei Nicolae Asargiu și Anatolie Hristea, originari din sudul Basarabiei (regiunea Odesa), Mircea Druc, fost premier al Republicii Moldova, Valentin Țigău, jurnalist, Simona Lazăr, jurnalistă, Victor Roncea, jurnalist, Marian Voicu, jurnalist, Iulia Modiga, jurnalistă, Eugen Popescu, director general al Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, Sergiu Dan, jurnalist și consilier parlamentar originar din regiunea Transcarpatică, Constantin Codreanu, parlamentar, Vlad Durnea, președinte al Organizației Studenților Basarabeni din România și consilier parlamentar, scriitorii George Muntean, Ion Beldeanu și Eugen Pătraș, fost vicepreședinte al Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din Cernăuți, Constantin Moroșanu, președintele ”Asociației Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herta”, Alexandru Teodoreanu, director al Asociaţiei Stindard și regretatul Vasile Ilinca, cercetător și scriitor veteran care nu a mai apucat să-și vadă mormântul părinților. Vasile Ilica a fost martor al Masacrului de la Fântana Albă și membru de onoare al Asociației Naționale pentru Cultul Eroilor cât și membru al Asociația “Pro Basarabia și Bucovina” și Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din Cernăuți și a fost distins pentru activitatea sa, printre multe altele, cu „Premiul Document” al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova şi Biroului de Informare al Comisiei Europene din Republica Moldova si cu Decoratia de Aur – Emblema de Onoare a Armatei României.  Dl. Vasile Ilica a fost premiat şi de Asociaţia Civic Media şi Basarabia-Bucovina.Info cu Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în jurnalism. De asemenea ziariştii Radio România Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, au primit Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2016, pentru activitatea lor prodigioasă în slujba Adevărului şi a Valorilor Româneşti (VIDEO).

Ceea ce se petrece azi, prin interzicerea unui drept universal pentru jurnaliștii români Vlad Cubreacov si Patrichi Viorel este dovada că absolut nimic nu s-a schimbat la nivelul aparatului de securitate ucrainean, care reprezintă cu adevarat statul revanșard Ucraina, a comentat Victor Roncea. Ministerul Afacerilor Externe/ Ministry of Foreign Affairs, Romania și asocia’iile românești, europene și internaționale ale jurnalistilor ar fi trebui sa protesteze energic. Nu au facut-o. Simbolic, îi acordăm noi acest Premiu In Memoriam Mile Carpenisan pentru întreaga sa activitate publicistică în slujba României și a valorilor românești.

Anunțat în general de Ziua Libertății Presei – 3 Mai, anul acesta acordam Premiul pe 27 mai, în cinstea menționării pentru prima oară într-un hrisov a Marii Uniri, la 1600, de către Mihai Viteazul.

Începând din 2010, Civic Media a premiat de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei – jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, pe ziaristrul free-lancer Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca apoi să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, acum plecat dintre noi fără a-şi fi mai văzut plaiurile natale, urmat de istoricul şi jurnalistul basarabean Alexandru Moraru pentru ca apoi să recompensăm onorific plurivalenţa şi profesionalismul a doi jurnalişti extraordinari, soţii Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, ziarişti de marcă ai Radio România, interzişi în Ucraina pentru reportajele lor despre românii din sudul Basarabiei,  întoarcându-ne apoi la celalalt obraz pălmuit al României, Premiul “Mile Cărpenişan” 2017 a fost oferit Publicaţiei Buletin de Carei şi Doamnei Daniela Ciută, pentru întreaga sa activitate neobosită ca ziaristă și Preşedinte al Despărţământului ASTRA Carei şi filialei Carei a Asociaţiei Foştilor Refugiaţi, Strămutaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940, anul trecut beneficiarul Premiului fiind jurnalistul de politică internațională Mădălin Necșuțu, coordonator al ediției online a Evenimentului Zilei de Moldova (evzmd.md) și vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Români (AIJR), format în departamentul de politică externă națională al ziarului ZIUA.

În memoria lui Mile Cărpenişan reamintim una din ultimele sale dorinţe, lăsate în eter: “Vă provoc să fiţi oameni! În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună”. Să nu uităm nicicând această “provocare”. Doamne, ajută!

Asociaţia Civic Media

Corneliu Vlad

Victor Roncea

In Memoriam Mile Cărpenişan Ro


INFO Vlad Cubreacov:

INTERZIS ÎN UCRAINA. DECIZIE SBU

“Aflu cu perplexitate abia acum, dintr-o știre dată publicității alaltăieri, 16 ianuarie 2019, că Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) mi-a interzis intrarea în această țară. Faptul interdicției a fost adus la cunoștință publică, într-o conferință de presă, de către Ruslan Storojuk, șef al Secției SBU din regiunea Cernăuți. Interdicția i s-a aplicat și domnului Viorel Patriche (probabil este vorba despre domnul Viorel Patrichi), menționat cu numele în conferința de presă, dar și altor doi cetățeni români. Cele comunicate de către șeful Secției SBU din regiunea Cernăuți se rezumă la următoarele: ”За розповсюдження матеріалів уніоністського змісту заборонено в’їзд громадянам Румунії Віорелу Патріке та Владу Кубрякову” / ”Pentru răspândirea materialelor având conținut unionist le este interzisă intrarea cetățenilor României Viorel Patriche și Vlad Cubreacov”. Alte detalii nu-mi sunt cunoscute. Întrucât conferința de presă ținută de șeful Secției SBU din regiunea Cernăuți a fost una de bilanț, reflectând activitatea respectivei structuri în anul 2018, presupun că interdicția de intrare în Ucraina mi-a fost aplicată anul trecut. De-a lungul anilor, SBU le-a aplicat mai multor jurnaliști români interdicția de intrare în Ucraina. Au existat cazuri când aceste interdicții au fost ridicate urmare a unor procese de judecată intentate Serviciului de Securitate al Ucrainei. Prezint mai jos imaginea știrii de pe portalul de limbă ucraineană BUKNEWS din Cernăuți.”

Alte detalii la Ziaristi Online

May 3, 2018

Mădălin Necșuțu de la EVZ de Moldova primeste Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism, de Ziua Libertatii Presei, 3 Mai 2018

Diploma Mile Carpenisan Madalin Necsutu

Asociaţia Civic Media acordă Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism la fiecare 3 Mai, pentru a marca Ziua Libertății Presei şi a susţine jurnaliștii cu adevărat independenţi din România şi spaţiul istoric şi cultural românesc. Anii trecuţi am omagiat activitatea prodigioasă a unor ziaristi puși în slujba adevărului şi a valorilor naționale atât în vestul țării cât și în răsaritul românesc, în Basarabia și Bucovina. Anul acesta, la aniversarea a 100 de ani de la consfințirea României Mari, ne întoarcem la cea care a dat primul glas pentru Marea Unire, Basarabia română.

Jurnalistul de politică internațională Mădălin Necșuțu (foto mai jos), coordonator al ediției online a Evenimentului Zilei de Moldova (evzmd.md) și vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Români (AIJR), format în departamentul de politică externă națională al ziarului ZIUA, primește anul acesta, la aniversarea Centenarului României Mari, Premiul Mile Cărpenișan pentru curaj și excelență în jurnalism. Mădălin Necșuțu, corespondent de Basarabia a numeroase publicații din țară și străinătate, s-a remarcat în activitatea sa pentru profesionlismul abordării provocărilor spațiului istmului ponto-baltic. Dincolo de editorialele și analizele sale, publicate în EVZ sau în Kiev Post și Balkan Insight, Mădălin Necșuțu, absolvent al Facultății de Istorie a Universității București, cu master în Relații Internaționale și studii post-universitare în domeniul diplomației, a relatat adeseori despre drama românilor de sub ocupația sovietică, prin reportaje mișcătoare de la locul masacrului de la Fântâna Albă sau prezentând materiale de istorie privind, de exemplu, eliminarea de către bolșevici a marilor noștri înaintași, luptători ai adevărului prin cuvânt, condamnați la moarte în “Lotul Ziaristilor”. Pentru acestea și pentru multe altele, suntem bucuroși să-i oferim Premiul înființat de Asociația Civic Media pentru a onora memoria curajosului nostru coleg Mile Cărpenișan, plecat prea devreme dintre noi.

Începând din 2010, Civic Media a premiat de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei – jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, pe ziaristrul free-lancer Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca apoi să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, acum plecat dintre noi fără a-şi fi mai văzut plaiurile natale, urmat de istoricul şi jurnalistul basarabean Alexandru Moraru pentru ca apoi să recompensăm onorific plurivalenţa şi profesionalismul a doi jurnalişti extraordinari, soţii Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, ziarişti de marcă ai Radio România, interzişi în Ucraina pentru reportajele lor despre românii din sudul Basarabiei, anul trecut întoarcându-ne la celalalt obraz pălmuit al României, Premiul “Mile Cărpenişan” 2017 fiind oferit Publicaţiei Buletin de Carei şi Doamnei Daniela Ciută, pentru întreaga sa activitate neobosită ca ziaristă și Preşedinte al Despărţământului ASTRA Carei şi filialei Carei a Asociaţiei Foştilor Refugiaţi, Strămutaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940.

În memoria lui Mile Cărpenişan reamintim una din ultimele sale dorinţe, lăsate în eter: “Vă provoc să fiţi oameni! În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună”. Să nu uităm nicicând această “provocare”. Doamne, ajută!

Asociaţia Civic Media

Corneliu Vlad

Victor Roncea

In Memoriam Mile Cărpenişan Ro

Madalin Necsutu

Madalin Necsutu

Mulțumim: Evenimentul Zilei, Ziaristi Online, Cuvântul Libertății, Active News, Ziare Live, Monitorul Apararii, Revista Presei.eu

May 4, 2017

Premiul Mile Cărpenişan 2017 pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism merge în Transilvania, pentru Publicaţia Buletin de Carei şi Doamna Daniela Ciută, preşedinte ASTRA şi Asociaţia Foştilor Refugiaţi din 1940. Civic Media vă invită în Campania “Daţi 5 lei pentru Eminescu la Carei!”

Diploma Mile Carpenisan - Civic Media 2017 - Dna Daniela Ciuta - Buletin de CareiAsociaţia Civic Media acordă Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism pentru a marca Ziua Libertătii Presei şi a susţine adevaraţii jurnalisti independenţi din România şi spaţiul istoric şi cultural românesc. Anii trecuţi am omagiat Basarabia şi Bucovina pentru ca anul acesta să ne întoarcem la celalalt obraz pălmuit al României.

Premiul “Mile Cărpenişan” 2017 merge aşadar în Transilvania română fiind oferit Publicaţiei Buletin de Carei şi Doamnei Daniela Ciută, pentru activitatea prodigioasă în slujba Adevărului şi a Valorilor Româneşti.

Doamna Daniela Ciută (foto) este fondatoarea energicei publicaţii Buletin de Carei, Preşedinte al Despărţământului ASTRA Carei şi Preşedinte al filialei Carei a Asociaţiei Foştilor Refugiaţi, Strămutaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940.

Recent, la 167 de ani de la Marea Adunare de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, Despărţământul ASTRA Carei a organizat un simpozion cu titlul “Andrei Şaguna şi Revoluţia de la 1848-1849”, dedicat celui care a fost primul preşedinte al ASTRA, ocazie cu care ÎPS Andrei Andreicuţ, Părintele Mitropolit şi PS Iustin Sigheteanul au devenit Membrii de Onoare ai Despărţământului ASTRA Carei (foto mai jos).

Unul dintre proiectele sale de suflet este edificarea unui bust al Românului Absolut Mihai Eminescu la Carei pentru a celebra cum se cuvine 100 de ani de la Marea Unire. Proiectul, aflat pe agenda Primăriei Carei, întâmpina momentan unele mici impedimente, inclusiv legate de finanţare, motiv pentru care Asociaţia Civic Media vă invită să vă raliaţi campaniei de subscripţie publică “Daţi cinci lei pentru Eminescu la Carei!”. Dacă numai 5000 de români ar dona această sumă infimă, ridicarea statuii Poetului Naţional va avea loc la timp pentru a sărbătorii Centenarul Marii Uniri cu figura luminoasă a blândului militant pentru “Dacia Mare”.

Decernarea Premiului va avea loc chiar la Carei, în cadrul unei manifestări organizate împreună cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi dedicate libertăţii presei româneşti în Transilvania şi dialogului inter-cultural.

Începând din 2010, Civic Media a premiat de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei – jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, pe Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca apoi să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, acum plecat dintre noi fără a-şi fi mai văzut plaiurile natale, anul următor fiind premiat istoricul şi jurnalistul basarabean Alexandru Moraru iar anul trecut am recompensat onorific plurivalenţa şi profesionalismul a doi jurnalişti extraordinari, soţii Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, ziarişti profesionişti ai Radio România, interzişi în Ucraina pentru reportajele lor despre românii din sudul Basarabiei.

În memoria lui Mile Cărpenişan reamintim una din ultimele sale dorinţe, scrise în eter: “Vă provoc să fiţi oameni! În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună”. Să nu uităm nicicând această “provocare”. Doamne, ajută!

Asociaţia Civic Media

Corneliu Vlad

Victor Roncea

In Memoriam Mile Cărpenişan Ro

May 4, 2016

“Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”. Simona Lazăr şi Valentin Ţigău au primit Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2016, pentru activitatea lor prodigioasă în slujba Adevărului şi a Valorilor Româneşti. VIDEO / FOTO

Diploma Mile Carpenisan - Civic Media 2016 - Simona Lazar - Valentin Tigau - Radio RomaniaAsociaţia Civic Media, organizaţie prezentă în spaţiul neguvernamental românesc din anul 2000, a acordat ieri, de Ziua Libertăţii Presei, pentru a şaptea oară consecutiv, Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism, distincţie fondată In Memoriam colegul nostru de presă, jurnalistul de război Mile Cărpenişan, plecat mult prea repede dintre noi.

Valentin-Tigau-Simona-Lazar-Radio Romania Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media

Valentin Ţigău şi Simona Lazăr – Jurnalişti Radio România

Anul acesta, împreună cu portalul interactiv de recuperare vizuală a spaţiului istoric românesc Basarabia-Bucovina.Info, Asociaţia Civic Media, cu o prezenţă mai retrasă din cotidian, recompensează onorific plurivalenţa şi profesionalismul a doi jurnalişti extraordinari: soţii Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, care primesc Premiul “Mile Cărpenişăn” pentru activitatea lor prodigioasă în slujba Adevărului şi a Valorilor Româneşti. Cei doi ziarişti profesionişti ai Radio România, interzişi în Ucraina pentru reportajele lor despre românii din sudul Basarabiei, sunt prezenţi zilnic atât pe undele Radio România Internaţional şi Antena Satelor cât şi, în masura timpului disponibil, pe blogurile personale – Carnete şi Valentinotes -, dar mai ales pe site-urile PresadeTurism şi Vacanţierul.ro.

Jurnalista şi scriitoarea sensibilă Simona Lazăr şi experimentatul analist – dar şi fotoreporter – Valentin Ţigău, fost corespondent al Radio România la Chişinău în vremuri de prigoană pentru orice ziarist venit de la Bucureşti, au aflat că sunt interzişi în Ucraina în 2011, la graniţă. Cei doi publicişti se întreptau într-o delegaţie oficială a statului român spre Ismail, pentru a participa la sfinţirea Bisericii din Hagi-Curda, singura Biserică din Ucraina care ţine de Patriarhia Română, refacută în anii din urmă, după ce a fost aruncată în aer de sovietici. Ei au fost declaraţi persona non grata pentru seria de materiale apărută în Jurnalul Naţional sub tiltul “Reporter în Basarabia de Sud”. Reportajele lor vibrante despre pământurile româneşti răpite de URSS, cu frumuseţile lor nepieritoare, şi despre fraţii români obidiţi sub stăpâniri străine se găsesc şi pe blogurile Românii de lângă noi şi Basarabia – Celălalt Univers.

Simona Lazăr: “Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”

“Nu mă gândeam că voi simţi la propriu cât de greu este să fii român în Ucraina”, declara Simona Lazăr la momentul interdicţiei. Simona Lazăr: “N-am crezut ca ciclul nostru de reportaje din comunitatile romanesti sud-basarabene vor provoca atat de tare autoritatile statului vecin (si prieten) incat sa ne puna interdictie pe teritoriul lor. Am scris atunci foarte mult despre viata simpla a romanului sud-basarabean, despre faptul ca limba romana, limba in care gandesc, este considerata “subversiva”, despre bisericile romanesti care au fost distruse in anii comunismului si despre cat de greu se revine astazi la ele. Am scris despre batranii din Oziornoe care traiau asteptand sa auda un glas “de acasa” si despre copiii din Erdec-Burnu, adunati pe furis (de teama autoritatilor) intr-o seara ca sa ne demonstreze ca si ei stiu sa danseze Calusarul. Am scris despre statuia decapitata a lui Eminescu, de la Odessa si despre Cetatea Alba, cu simbolurile voievodului Stefan cel Mare razuite de pe fatada. Am scris despre scolile in care invata copiii etnici romani (asa ar fi corect sa-i numim, cata vreme traiesc in alta tara), despre cartile tiparite in Romania a caror trecere peste granita e considerata infractiune, despre recensamintele facute cu creionul, pentru ca cuvantul “roman” sa fie inlocuit cu “moldovean”. Am scris despre toate aceste realitati, cu sentimentul ca ele intr-o zi vor putea fi indreptate. Am sperat chiar sa constat acest lucru, indreptandu-ma catre Ucraina, pentru a participa la prima sfintire – dupa 60 de ani! – a unei biserici romanesti, la Hagi-Curda, in sudul Basarabiei. Credeam chiar ca voi vedea schimbarea, caci evenimentul o promitea. Dar pentru mine bariera nu s-a mai ridicat. (…) Reflectand la acest moment, acum pot spune si eu: Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”

Autoare şi de versuri şi proza, o parte din scrierile literare ale Simonei Lazăr pot fi citite la Casa cu tamarisc şi alte proze, Corabie spre Magonia, Iarba manuscriselor şi Somnul grifonului.

Valentin Ţigău: “Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul”

La momentul respectiv, Valentin Ţigău a declarat, cu modestie: „Ca jurnalişti profesionişti, n-aş miza, în totalitate, pe senzaţionalul episodului Hagi-Curda. Tot ce s-a întâmplat acolo era previzibil; scenariul se putea scrie, aproape la fel, în multe ţări est-europene cu deficit de democraţie. Acolo, unde un cunoscut ziarist ucrainean de opoziţie, Gheorghi Gongadze, a fost asasinat, în anul 2000, de serviciile speciale cu ordin de la conducere, de ce ne-am aştepta ca alt ziarist să însemne mai mult decât încă un individ periculos? În definitiv, aici se află răspunsul la întrebarea: «De ce ne-au refuzat ucrainenii intrarea în statul lor vecin şi prieten?». Am publicat, în urmă cu doi ani, o serie de reportaje documentate în Basarabia de Sud. Şcoala, limba română, biserica, conştiinţa de neam – toate aceste valori aflate în pericolul de a se destrăma şi asupra cărora ne aplecăm de mai multă vreme prin natura meseriei noastre. N-am trucat şi n-am exagerat nimic. În general, s-a scris puţin despre Basarabia de Sud, şi acele reportaje au marcat, poate, deschiderea unei noi ofensive pentru adevăr. Dar, cum ştiţi, în anumite situaţii, adevărul doare mai mult ca o rană de glonţ. Revedeţi aceste articole, pentru a înţelege mai bine, la adresa http://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul. Unii au plătit cu viaţa, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplări, jurnaliştii n-au încetat să caute adevărul pentru a-l spune oamenilor, având speranţa că ar putea schimba lumea în care trăim. E ceea ce am făcut şi noi. Credem că nu am greşit“.

Modele şi repere ale jurnalisticii româneşti

Nu, nu aţi greşit, afirmăm cu siguranţă. După cum o demonstrează toată munca lor ulterioară acestui incident inter-statal. Pentru că în ciuda interzicerii lor, activitatea lor constantă şi neobosită pentru tot ce-i românesc nu s-a oprit de atunci. Dimpotrivă. Iată de ce, Asociaţia Civic Media şi platforma de istorie şi recuperare vizuală Basarabia-Bucovina.Info sunt onorate să le omagieze întreaga activitate şi fermitate întru scrierea şi rostirea adevărului, indiferent de circumstanţe şi consecinţe, prin Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism. Ziariştii pur-sânge ai Radio România, Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, sunt autentice modele şi repere ale jurnalisticii româneşti, pentru orice cititor de presă şi ascultător de radio, pentru orice român însetat de frumos şi adevăr. Le mulţumim!

Decernarea Premiului va avea loc într-un cadru festiv.

Începând din 2010, Civic Media a premiat de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei – jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, pe Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca apoi să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, acum plecat dintre noi fără a-şi fi mai văzut plaiurile natale, pentru ca anul trecut să-l premiem pe istoricul şi jurnalistul basarabean Alexandru Moraru. În memoria lui Mile Cărpenişan reamintim una din ultimele sale dorinţe, scrise în eter: “Vă provoc să fiţi oameni! În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună”. Să nu uităm nicicând această “provocare”. Doamne, ajută!

InMemoriam-MileCarpenisan.Ro

Basarabia-Bucovina.Info

CivicMedia.Ro

Irina Gotisan cu steagurile Romaniei la Grand Canyon National Park

FOTO VIDEO UPDATE:

Institutul “Frații Golescu” pentru Românii de Pretutindeni a organizat joi, 2 iunie 2016, orele 18.00, la Clubul Țăranului Român din cadrul Muzeului Țăranului Român, omagierea Dreptului între Popoare, românul Traian Popovici, fiu de preot, primar de Cernăuți în anul 1941 și salvator a circa 20.000 de evrei.

Evenimentul a cuprins la final și premierea ziariștilor Radio România Simona Lazăr și Valentin Țigău cu Premiul “Mile Cărpenișăn” de către Civic Media și Basarabia-Bucovina.Info. Ceremonia a fost oficiată de către reputatul jurnalist Corneliu Vlad împreună cu avocatul Mihai Nicolae, președintele Institutului “Frații Golescu”. Premiul, anunțat pe 3 mai, de Ziua Libertății Presei, este conferit In Memoriam Mile Cărpenișan și se acordă pentru al șaptelea an consecutiv.

Video: Decernarea Premiilor „Mile Carpenișan” in cadrul manifestarii dedicate lui „Traian Popovici”. Foto: Gabriel Negru

Sursa, cu multe mulţumiri: Redacția RBN Press, 6 iunie 2016

1 Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vlad si Victor Roncea - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info 2 Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vlad si Victor Roncea - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info 3 Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vladsi Victor Roncea - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info 4 Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vlad si Victor Roncea - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info 5 Mihai Nicolae, Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vlad - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info 6 Mihai Nicolae Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vlad si Victor Roncea - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info Valentin Tigau si  Simona Lazar alaturi de Corneliu Vlad - Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info Valentin Tigau si Simona Lazar cu Premiul Mile Carpenisan 2016 Civic Media Basarabia Bucovina Info

May 3, 2015

Istoricul, arhivistul şi ziaristul basarabean Alexandru Moraru primeşte Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2015

Premiul Mile Carpenisan Civic Media 2015 Alexandru Moraru BasarabiaPremiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism merge în Basarabia

Asociaţia Civic Media, organizaţie neguvernamentală cu 15 ani de activitate civică, a acordat de Ziua Libertăţii Presei, pentru a şasea oară consecutiv, Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism, distincţie fondată In Memoriam colegul nostru de presă, jurnalistul de război Mile Cărpenişan, plecat prea repede dintre noi.

Anul acesta, în colaborare cu portalul Basarabia-Bucovina.Info, Premiul “Mile Cărpenişăn” merge în Basarabia, fiind acordat istoricului, arhivistului, jurnalistului şi, nu în ultimul rând, bloggerului Alexandru Moraru, cunoscut cercetător pe tărâmul informaţiilor cu totul inedite de la Chişinău.

Dacă anii trecuţi am remarcat, premiind de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei –  jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, sau pe Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca anul trecut să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, astăzi a (re)venit rândul Basarabiei.

Alexandru Moraru si sotia sa Maria Botnaru

Laureatul Civic Media de anul acesta, Alexandru Moraru, reputat arhivist şi istoric basarabean dar şi jurnalist vivace, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi collaborator al portalului Ziaristi Online, se desfăşoară simultan, în numele adevărului, pe o multitudine de bloguri, cum ar fi: Secretele Istoriei, Cronicarul Înţelept, Blog de Istorie Militară, Istorici Mari şi mici, Necenzurat, Arhivus. Dar şi în reviste de profil, ca Magazin Istoric şi Historia, printre altele.

Autor al mai multor lucrări de specialitate, dintre care amintim “Racovăţ de sub Cetatea Sorocii” şi Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944” (coautor), „Basarabia antisovietica”, „Victimele terorii comuniste 1944-1954” (Premiul “Document” al Bibliotecii Naţionale a Moldovei şi Biroului de Informare al Consiliului Europei de la Chişinău), „Basarabia: Scrisori către Mareşal. Documente inedite”, ş.a., Alexandru Moraru provine dintr-o familie de intelectuali români deportaţi de organele sovietice în 1941.

Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, Alexandru Moraru, a fost profesor de istorie şi ştiinţe sociale, director al Muzeului Raional de Istorie şi Etnografie din Criuleni, colaborator ştiinţific superior în secţia Valorificare şi publicare a documentelor, apoi şef secţie Completare, arhive departamentale şi lucrări de secretariat la Arhiva Naţională a Republicii Moldova şi Şef secţie Valorificare a Documentelor la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova, apoi colaborator ştiinţific (secţia Ştiinţă) la Centrul de Cultură şi Istorie Militară a Moldovei.

Îi mulţumim pentru munca sa neobosită în slujba adevărul istoric despre Basarabia şi îl felicităm din toată inima!

Asociaţia Civic Media

Basarabia-Bucovina.Info

InMemoriam-MileCarpenisan.ro

In 2010, la 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotararea sa ii omagieze trecerea pe acest pamant prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramane un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau Romania.

Alexandru Moraru - Sovietizarea - Magazin IstoricMulţumiri: A.M. PressUniunea Ziariştilor Profesionişti din România, RADOR, Ziua NewsCurentul, Ziaristi Online

May 3, 2014

Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism 2014 acordat de Civic Media publicistului Vasile Ilica, “persona non grata” in Ucraina. FOTO/VIDEO/INTERVIU

Diploma Mile Carpenisan - Civic Media - Dl Vasile Ilica - Veteran de Razboi Interzis in Ucraina 2014 Romania Mare - Basarabia-Bucovina.Info

Dl Vasile Ilica - Basarabia-Bucovina.InfoVeteran de razboi, publicist, scriitor, cercetator asupra masacrelor antiromanesti din nordul Bucovinei si chiar martor direct al evenimentelor ce au culminat cu masacrul de la Fantana Alba, dl. col. (r). Vasile Ilica, devenit “persona non grata” in Ucraina la 88 de ani, a fost distins de Ziua Libertatii Presei 2014 cu Premiul “Mile Carpenisan”, pentru lupta sa neobosita in numele adevarului istoric. Asociatia Civic Media si portalul Basarabia-Bucovina.Info i-au acordat dlui Vasile Ilica Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, in semn de omagiu pentru intreaga sa activitate in slujba adevarului, ca publicist si cercetator privind masacrele holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei.

Incepand cu 2010 (video), Asociatia Civic Media acorda Premiul pentru curaj si excelenta in jurnalism “Mile Carpenisan”, in memoria colegului nostru plecat prea repede dintre noi. Premiul a fost acordat pana acum, in 2010, jurnalistului si cameramanului Antena 3 Dan Nitescu – pentru curajul demonstrat la evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chisinau, in 2011, reporterului de razboi, blogger si jurnalist independent Cristian Botez si ziaristului oradean Florin Budea, haituit in instanta de Laszlo Tokes, in 2012, reputatului analist de politica internationala Corneliu Vlad iar in 2013 a revenit avertizorului Dan Tanasa, “inamicul public Nr. 1″ al extremistilor maghiari de pretutindeni. Dl. Vasile Ilica se poate mandri ca este considerat, si dansul, “inamicul public Nr 1”, dar al statului ucrainean, fiind in continuare interzis pe meleagurile sale natale, in ciuda schimbarii regimului si desi anul acesta implineste 90 de ani.

Vasile Ilica a primit in aprilie 2012, in ajun de Sfintele Pasti si a doua zi dupa comemorarea masacrului de la Fantana Alba, interdictie de intrare in Ucraina pentru cinci ani, desi casa sa parinteasca si mormintele parintilor se afla in regiunea Cernauti a fostei republici sovietice. Situatia sa a fost adusa de Civic Media in atentia presedintelui Romaniei si a ministrului de Externe al Romaniei, acesta din urma trimitandu-l sa negocieze cu Securitatea ucraineana (SBU). Cu toate ca Romania, prin conducatorii ei vremelnici, se declara o sustinatoare infocata a integritatii teriotoriale a Ucrainei si a presupusului ei parcurs european si euro-atlantic, statul articificial vecin nu catadicseste sa respecte nici cele mai elementare drepturi ale romanilor, consfintite prin acorduri internationale. Aceasta fie ca sunt la ei acasa, in Transcarpatia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Bugeac, Basarabia istorica, fie ca sunt cetateni ai Uniunii Europene, ca Vasile Ilica si alti doi jurnalisti profesionisti, declarati de asemenea “dusmani ai poporului ucrainean” pentru articolele lor despre comunitatea romaneasca din Ucraina, Simona Lazar si Valentin Tigau, de la Jurnalul National si Radio Romania.

Civic Media, asociatie infiintata in anul 2000 cu scopul de a contribui la apararea valorilor nationale prin intermediul mass-media si a actiunii civice directe si inteligente, devenind si o redutabila resursa de informatii si analize geopolitice, ca editor a numeroase volume de specialiate, profita de aceasta ocazie pentru a atrage atentia autoritatilor statului roman de azi, urmatoarele:

1. Actuala Ucraina va merge spre destramare in cel mai scurt timp, conform previziunilor si, momentan partial, a hartii intocmite de analistii Civic Media si prezentate in ziarul ZIUA inca de-acum 10 ani. Din cele doua state care vor rezulta, in cel cu pretentii de afiliere la structurile euro-atlantice, ponderea minoritatii romanesti – estimata la circa 600.000 de romani – va creste major, ca urmare a micsorarii populatiei ucrainene a noului stat creat. De asemenea, in aceeasi situatie se va afla minoritatea poloneza dar si cea rusa ramasa, si, cu un rol minor, cea maghiara. In noile conditii se impune ca statul roman sa faca tot ceea ce este posibil ca membrii comunitatii romanesti din Noua Ucraina – impreuna cu cei ai comunitatii poloneze, minoritate care apartine de un stat cu care impartasim numeroase deziderate europene si euro-atlantice – sa beneficieze de aceleasi drepturi de care beneficiaza minoritatea maghiara din Romania.

2. Prin preluarea sub control a Crimeii de catre Federatia Rusa, invocandu-se existenta unui act administrativ al fostei URSS, acum anulat sine-die, se creeaza premisa posibilitatii invocarii aceleiasi proceduri, ce-si va intra in legalitate dupa modelul deschis de precedentul Kosovo, si in cazul Insulei Serpilor, pamant romanesc si important punct geostrategic si geoeconomic la Marea Neagra, cedat fostei URSS, de asemenea, printr-un simplu act administrativ, respectiv un proces verbal (!), dar prezent in cadrul teritoriului national al Romaniei in urma Tratatului de la Paris din 1947.

3. Avand in vedere previzibila disolutie a statului ucrainean rezultat in urma disparitiei URSS, stat ex-sovietic cu care Romania a semnat un rusinos Tratat de baza in 1997, criticat adeseori de actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, dar niciodata denuntat, documentul in sine devine caduc si se auto-anuleaza de la sine, deschizandu-se astfel posibilitatea negocierii pe cale pasnica a revenirii tuturor teritoriilor romanesti ocupate de URSS – expresia administrativa a unui regim criminal blamat la nivel mondial – la tara mama, Romania.

Civic Media si pagina de istorie nationala Basarabia-Bucovina.Info sunt onorate sa mai spele putin din delasarea autoritatilor si sa confere acest premiu binemeritat col. (r) Vasile Ilica, impreuna cu desemnarea sa drept membru de onoare al Asociatiei Civic Media. Dl. Vasile Ilica este si membru de onoare al Asociatiei Nationale pentru Cultul Eroilor cat si membru al Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina” si Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti si a fost distins pentru activitatea sa, printre multe altele, cu „Premiul Document” al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova şi Biroului de Informare al Comisiei Europene din Republica Moldova.

Dl. Vasile Ilica este martor direct al evenimentelor care au culminat cu masacrele de la Lunca si Fantana Alba din 1941 si un cercetator pasionat, meticulos si eficient asupra holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei, cum il numeste chiar dansul in scrierile sale. In 2012, anul interdictiei, a facut publica o noua descoperire macabra, respectiv dovada unei alte crime in masa: sute de romani dar si ucrainieni, executati de NKVD, filiala ucraineana, dupa prima ocupatie a Bucovinei si aruncati intr-o groapa comuna in Cernauti inainte de venirea trupelor romane eliberatoare. Dl. Vasile Ilica, care banuieste ca acesta este motivul interdictiei sale, a descoperit chiar si lista cu numele victimelor ucise de NKVD, lista care ar trebui sa intre imediat in atentia Parchetului General al Romaniei, avand in vedere ca aceasta crima in masa s-a petrecut pe teritoriul Romaniei, asupra unor cetateni romani.

Concret, dansul considera ca “această măsură luată de autoritățile ucrainene de la Cernăuți se constituie ca formă de „represalii“ împotriva autorului cărții „Momente din istoria zbuciumată a Bucovinei – episodul: Nordul Bucovinei zonă de ocupație a URSS (1940–1991)“, lucrare în care pentru prima dată se publică un număr de șase liste, traduse în limba română, cu numele a 222 deținuți politici bucovineni ce se găseau în iunie 1941 în Închisoarea din Cernăuți, unde au fost condamnați la moarte și executați de către organele UKGB în perioada 28 iunie–3 iulie 1941.

Pe langa articolele de istorie si dezvaluiri din Familia română, Crişana, Arcaşul, Plai românesc, Zorile Bucovinei, Gazeta de Herţa, s.a., laureatul Civic Media 2014 este autorul urmatoarelor lucrari de specialitate, ce ar trebui achizionate in numar cat mai mare de mai multe ministere ale Romaniei, si difuzate atat in tara cat si in strainatate:

1) „Fântâna Albă o mărturie de sânge“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 1999, 320 pagini. Lucrarea a fost lansată la cel de al III-lea Congres al Intelectualității din Nordul Bucovinei (5 martie 2000);
2) Volumul „Martiri și mărturii din Nordul Bucovinei“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 2003, 477 pagini. Această lucrare a necesitat mai bine de 7 ani de documentare în rândul victimelor stalinismului, în diverse arhive și în presa timpului. După lansare, această carte a beneficiat de o frumoasă recenzie a ziaristei Maria Toacă intitulată „File sângerânde din cartea neagră a neamului“ publicată în revista Zorile Bucovinei, din 4 mai 2004;
3) Volumul „Bucovina abandonată“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 2010, 476 pagini. Această carte a fost lansată în cadrul simpozionului „Sărbătoarea cărții“, organizat de Societatea pentru cultură românească „Mihai Eminescu“ din Cernăuți, la data de 25 aprilie 2010, prilej cu care mi s-a acordat o diplomă de onoare;
4) „Bucovina pe calea reîntregirii – 1775–1918“, 152 pagini – Editura „Provita“ din Cluj, lucrare închinată unirii Bucovinei din 1918 și distribuită studențilo și elevilor bucovineni și basarabeni ce au studiat în România.
5) „Basarabia la întâlnire cu istoria – 1917–1918“ – Editura „Provita“ din Cluj, lucrare închinată unirii Basarabiei, ce de asemenea a fost distribuită studenților și elevilor din Bucovina și Basarabia.
6) Volumul „Momente din istoria zbuciumată a Bucovinei – episodul Nordul Bucovinei zonă de ocupație a URSS (1940–1991)“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 2011, 239 pagini, lucrare propusă a fi prezentată la simpozionul „70 de ani de la masacrul de lângă Fântâna Albă“ (31 martie 2011) – simpozion organizat de Societatea Golgota din Cernăuți.
7) Volumul “Bucovina noastra – Antologie istorica 1775 -2011” – Editura Imprimeria de Vest, Oradea, 2012, 695 pagini, cu o prefata de prof. univ. dr. Mihai Drecin

La aflarea vestii noastre privind noua recunoastere a muncii sale deosebite, de catre Civic Media si Basarabia-Bucovina.Info, dl. Vasile Ilica, care implineste anul acesta 90 de ani, fiind născut la 11 noiembrie 1924 în satul bucovinean Broscăuţii Noi, din apropierea Storojineţului si apoi refugiat în anii ’44, a fost extrem de emotionat. Dansul ne-a marturisit ca tot ce-si mai doreste in acest moment este sa-si sarbatoreasca implinirea a 90 de ani alaturi de prietenii si camarazii sai, acasa, in Bucovina natala. Il va ajuta oare Presedintele Romaniei sau Ministerul de Externe al Romaniei?

Surse: InMemoriam-MileCarpenisan.Ro via Asociatia Civic Media si Basarabia-Bucovina.Info

Descarcati de aici Memoriul trimis de Vasile Ilica Ministerului de Externe al Romaniei si vedeti mai jos Contestatia sa trimisa organelor Ucrainei.

Adenda: Despre toate acestea, dar in mod special despre descoperirile cercetatorului nonagenar Vasile Ilica privind masacrele holocaustului bolsevic din Bucovina ocupata, puteti afla din interviul realizat de Victor Roncea cu ocazia comemorarii a 73 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba, din 1 aprilie 1941, disponibil mai jos. Basarabia-Bucovina. Info urmeaza sa publice largi extrase din lucrarile laureatului nostru, veteranul de pe frontul adevarului romanesc, Vasile Ilica.


Cercetator al Masacrelor din Bucovina, veteranul Vasile Ilica distins cu Premiul Mile Carpenisan 2014 de ZiaristiOnlineTV

De asemenea, cititi mai jos o cronica a lucrarii “BUCOVINA NOASTRĂ – Antologie Istorică 1775-2011”, scrisa de prof. Vasile Stancu si publicata de Condeiul ardelean, ascultati un interviu cu dl. Vasile Ilica publicat de Rador -sub titlul Tragedia de la Fântâna Albă si urmariti emisiunea ProTv – Romania te iubesc! – Amintiri scaldate in sange. Crimele de la 1 aprilie 1941: cum au fost ucisi mii de romani de catre sovietici (video integral mai jos), ai carei realizatori s-au deplasat la Oradea pentru a se documenta in mod special de la veteranul nostru, caruia ii dorim multa sanatate si sa ii dea Dumnezeu sa i se implineasca dorinta sa pentru 11 noiembrie, cand va implini 90 de ani. Doamne ajuta!


Masacrul de la Fantana Alba – 1 aprilie 1941 – Amintiri scaldate in sange de ZiaristiOnlineTV

DOCUMENTE:

Familia romana 2012 decembrie NEW.vp

Familia romana 2012 decembrie NEW.vp

BUCOVINA NOASTRĂ – Antologie Istorică 1775-2011 de Vasile Ilica

Dl Vasile Ilica distins de Familia Romana - Foto Gheorghe Petrila - Basarabia-Bucovina.Info

prof. Vasile Stancu

Dl Vasile Tarateanu la lansarea cartii dlui Vasile Ilica - Foto Gheorghe Petrila - Basarabia-Bucovina.Info

Dl. Vasile Tarateanu prezentand cartea dlui Vasile Ilica

Autorul Vasile Ilica (foto sus), născut la 11 noiembrie 1924, în satul bucovinean Broscăuţii Noi, din apropierea Storojineţului, de profesie subinginer constructor, refugiat în anii ’40 din Bucovina, veteran de pe frontul antihitlerist al celui de-al II-lea război mondial, a cunoscut din tinereţe vicisitudinile conflictului mondial care a afectat atât de tragic ţara noastră în acea perioadă. Atunci, ne aminteşte Vasile Ilica în cartea sa, „din trupul României Mari au fost rupte teritorii şi comunităţi însemnate prin jocul politic al marilor puteri ale vremii: Germania, Italia şi URSS. Din păcate, Pacea de la Paris din 1946-1947 a sancţionat abuziv rămânerea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei sub controlul URSS. … Tragediile individuale şi colective suferite în acei ani şi după aceea, până astăzi, au rămas nu numai în memoria documentelor, ci şi a celor care au fost martorii sau actorii evenimentelor”.

(more…)

May 3, 2013

Premiul Mile Carpensian 2013 pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism – Dan Tanasa, “inamicul public nr. 1” al extremistilor maghiari de pretutindeni

Incepand cu 2010 (Video), Asociatia Civic Media acorda Premiul pentru curaj si excelenta in jurnalism “Mile Carpenisan”, in memoria colegului nostru plecat prea repede dintre noi. Premiul este in valoare de 1000 de euro, suma care a constituit un binemeritat sprijin benefic-surpriza al activitatilor tuturor premiantilor nostri, ceea ce ne face sa multumim si pe aceasta cale generosilor sponsori ai manifestarilor trecute si a celei prezente.

Premiul a fost acordat pana acum, in 2010, jurnalistului si cameramanului Antena 3 Dan Nitescu – pentru curajul demonstrat la evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chisinau, in 2011, reporterului de razboi, blogger si jurnalist independent Cristian Botez si ziaristului oradean Florin Budea haituit in instanta de Laszlo Tokes, si, in 2012, reputatului analist de politica internationala Corneliu Vlad.

Anul acesta Civic Media omagiaza curajul unui “nebun pentru Romania”.

Amenintat cu moartea in repetate randuri, autor a numeroase initiative civice si sesizari penale in apararea romanilor discriminati pe criteriu etnic, promotor si factor energizant al unor curente de solidaritate si patriotism romanesc, la nivel national si european, pornit de la munca de jos a activistului civic si ajuns cel mai citit si citat blogger pe probleme nationale din tara, colaborator a numeroase publicatii si televiziuni din Romania, considerat de catre capii UDMR drept “inamicul public nr 1 al maghiarimii” – in fapt al extremistilor maghiari agitatori ai autonomiei “tinutului secuiesc” -, avertizorul public asupra drepturilor romanilor din Harghita si Covasna Dan Tanasa ne marturiseste ca se spune despre el adeseori daca nu cumva este nebun.

“Doar un nebun ar face ceva pentru țara și semenii lui așa, fără să fie plătit de cineva”, afirma Dan Tanasa intr-un interviu realizat de portalul Ziaristi Online de 3 Mai, Ziua mondiala a Libertatii Presei, zi care cade anul acesta chiar in Vinerea Patimilor Mantuitorului nostru, Iisus Hristos.

Asociatia Civic Media ii da dreptate si, pentru curajul sau de “nebun pentru Romania”, dupa consultarea cu jurnalistii veterani Corneliu Vlad si Dorin Suciu, ii confera anul acesta “Premiul Mile Carpenisan pentru curaj si excelenta in jurnalism”, acordat cu numele colegului nostru drag al carui curaj similar era recunoscut in breasla jurnalistilor autentici din Romania. Totodata Civic Media il declara pe Dan Tanasa drept Membru de Onoare al Asociatiei, cu protectia de rigoare oferita de statutul nostru european si international.

In Vinerea Mare a anului 2013, Dan Tanasa, luptatorul pentru Romania prin fapta si cuvant afirma: “Ii mulțumesc lui Dumnezeu că mă luminează! El e singurul care mă mână în luptă în fiecare zi.”

Ceremonia de premiere va avea loc in Aula Magna a Universităţii „Petru Maior”, in cadrul conferinţei nationaleRegionalizarea României – între tradiţie şi model european“, care se va desfasura la Targu Mureş pe 24 mai, inainte de lansarea cartii istoricului american Larry Watts, “Cei dintai vor fi cei din urma”. Doamne ajuta!

Redam mai jos integral interviul acordat de Dan Tanasa portalului Ziaristi Online astazi, de Ziua Libertatii Presei, inainte de a stii ca va fi distins cu premiul “Mile Carpensian”, de luptator pentru drepturile romanilor si libertatea cuvantului. Ii multumim lui Dan Tanasa si ii certificam, cu aceasta ocazie, ca nu este singur. Subscriem in totalitate afirmatiilor sale din incheierea interviului:

“Eu merg mai departe. Mulți mi-au zis că nu voi schimba nimic. Și am arătat că se înșeală. Pentru unii e mult mai ușor să dai Like pe Facebook sau să stai să te uiți la mine cum fac. Atât cât am putut să fac, singur fiind, am făcut. Și am arătat că se poate. Dacă mi s-ar alătura și alții am putea face mai mult.”

Dan Tanasa - FB - Ziaristi OnlineDe Ziua internationala a Libertatii Presei, 3 Mai, portalul Ziaristi Online va ofera un interviu incitant cu Dan Tanasa (foto), binecunoscut militant civic pentru drepturile romanilor, atat prin cuvant cat si prin fapta, exemplul unui “singur cetățean contra unui întreg sistem care lucrează împotriva statului român”.

“Capi ai UDMR m-au amenintat cu moartea în cel mai pur stil mafiot”

Stimate domnule Dan Tanasă, blogger si avertizor public asupra incalcarii drepturilor romanilor din Harghita si Covasna, ai fost declarat de capul UDMR, Kelemen Hunor, drept “inamicul public nr. 1” al maghiarimii, mai precis, completez eu, al extremistilor maghiari antiromani si anticonstitutionali. Cum te simti in aceasta postura si ce incarcatura crezi ca are aceasta amenintare publica facuta de veterinarul maghiar fost ministru al Culturii lui Basescu si Boc?

Recentele afirmații ale președintelui UDMR Kelemen Hunor la adresa mea îmi confirmă faptul că acțiunile mele deranjează rău de tot extremismul maghiar din România. Aș reaminti faptul că până la el au mai fost și alți lideri ai UDMR care s-au arătat deranjați de acțiunile mele. Liderul UDMR Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, m-a amenințat cât se poate de direct în cel mai pur stil mafiot chiar în casa părinților mei. UDMR iese din când în când și arată cu degetul în direcția mea în speranța că vreun individ tulburat, de genul lui Csibi Barna, va atenta la integritatea mea corporală. Nu au decât s-o facă. Eu îi aștept.

Până una alta mă simt onorat să fiu nominalizat ca fiind inamic al extremismului maghiar din România alături de fostul prefect al județului Covasna, dr. Codrin Munteanu, un profesionist desăvârșit în administrație publică și un intelectual cu zece clase peste Kelemen Hunor.

“Românii, nu maghiarii sunt discriminați pe criterii etnice în Covasna și Harghita”

Romani-Covasna-Harghita-Blog-RonceaIn calitatea ta de cetatean roman ai reusit cu mijloace proprii sa blochezi o serie de proiecte ale extremistilor maghiari cu tendinte separatiste si antistatale evidente si documentate. Le-ai putea enumera pe cele mai importante?

Sunt foarte multe acțiuni în instanță și foare multe sesizări pe care le-am adresat instituțiilor statului în ultimii cinci ani. Aș putea spune că am destul de multe satisfacții dacă stau să mă gândesc că sunt un singur cetățean împotriva unui întreg sistem care lucrează împotriva statului român. Am satisfacția, spre exemplu, că panoul cu inscripția ”ținutul secuiesc” de la Aita Mare a fost dat jos urmare acțiunilor mele. Mai mult chiar, fostul președinte al CJ Covasna, UDMR-istul Demeter Janos, a plătit din buzunarul lui toată paguba făcută bugetului public al județului Covasna. Și asta doar datorită sesizărilor mele. Tot urmare unei sesizări a subsemnatului, fostul prefect al județului Covasna, dr. Codrin Munteanu, a avut curaj și a deschis primul proces din România prin care a cerut instanței obligarea unui primar din Covasna să dea jos stegul secuiesc de pe sediul primăriei. Și a câștigat în primă instanță. Urmează recursul declarat de primar pe care sunt convins că-l va pierde și va fi nevoit să dea jos steagul secuiesc de pe primărie. Deși steagul flutură pe instituții publice și în Harghita și în Mureș acolo prefecții tac complice cu această ilegalitate și mimează aplicarea legii.

Urmare sesizărilor mele, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis peste 10 hotărâri prin care a constatat faptul că în județele Covasna și Harghita românii sunt discriminați. Atenție! Românii, nu maghiarii sunt discriminați pe criterii etnice în Covasna și Harghita.

Am sesizat Prefectura Covasna cu privire la organizarea ilegală a unui concurs pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Județene Covasna. Concursul a fost anulat, definitiv și irevocabil.

Sunt foarte multe astfel de acțiuni. Aș putea scrie fără probleme o carte din care s-ar putea vedea cu adevărat ce înseamnă societate civilă și activism civic. Activism civic nu înseamnă să dai Like pe Facebook sau să dai din gură la GDS și SAR.

“Majoritatea politicienilor nu da doi bani pe demnitatea națională pentru că lucrează pentru alte interese decât cele ale României”

sedinta-tradarii-fundatiei-Gojdu tariceanu si ungureanu slugile ungarieiCea mai mare parte dintre acestea trebuiau atacate chiar de catre autoritatile statului roman, locale si centrale. De ce crezi ca acest lucru nu se intampla?

Autoritățile statului român nu fac nimic pentru că în funcții cheie ale aparatului de stat sunt puși oameni cu coloană vertebrală din plastilină, pe care o modelează după bunul plac politicienii care nu dau doi bani pe demnitatea națională și cei care lucrează pentru alte interese decât cele ale României și ale românilor. Toată activitatea mea ar fi trebuit să fie dusă, în principal, de Ministerul Afacerilor Interne și prefecții din județele Covasna, Harghita și Mureș. Dacă conducerea MAI și a celor trei prefecturi și-ar face treaba eu nu aș mai avea ce să sesizez. Eventual, foarte rar, dacă ar fi o chestiune care ține de vreo altă instituție. Însă la București calculul matematic bate realitățile din Covasna și Harghita. Fiecare partid care vine la putere (evident, în opoziție discursul este opus) se gândește în felul următor: românii din Covasna și Harghita scot doi parlamentari la alegeri (în decembrie anul trecut au scos trei), UDMR scoate 27 de parlamentari; deci cine contează la momentul votului unei legi sau a unei moțiuni? Românii nu, evident! Problema este că majoritatea celor din aparatul de stat central au o mentalitate de ignorant și se ghidează pe principiul ”Cu ce mă afectează pe mine în București că în Covasna și Harghita va fi autonomie?”. Cu alte cuvinte, dacă nu-i afecteză pe ei atunci soarta românilor din Covasna și Harghita nu e problema lor. În concluzie, în Covasna și Harghita aplicarea legii se negociază politic între trădători de țară, politicieni de paie și indivizi care servesc interese antiromânești.

“Sunt convins că cei de la SRI își fac treaba in cazurile criminalilor de razboi proslaviti de UDMR. Problema este la MAI”

Nyirő József si Albert Wass in Odorheiu SecuiescCum interpretezi faptul ca, in ciuda zecilor de sesizari oficiale, inclusiv a ta, organele statului roman, de la SRI la MAI, cu toate mijloacele lor legale, nu au indepartat inca busturile ilegale ale criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert din numeroase spatii publice – incepand cu centrul orasului Odorheiu Secuiesc, unde acel “secuiului ratacitor” ucigas de romani zace alaturi de alt antisemit si antiroman, Nyiro Joszef – in timp ce cele ale Maresalului Ion Antonescu au fost indepartate peste noapte?

Problema nu este la SRI. Sunt convins că cei de la SRI își fac treaba. Problema este la MAI. Și aici aș putea să adaug ce spuneam adineaori. Aplicarea legii se negociază politic în Covasna și Harghita între putere, indiferent de culoarea ei, și UDMR, care sprijină promovarea acestor ”personalități” antisemite și antiromânești tocmai pentru că au fost antiromâni declarați în timpul vieții. Oare literatura maghiară e alcătuită doar din operele lui Wass Albert și Nyiro Jozsef? Evident că nu! De ce nu sunt promovați alți scriitori? Pentru că scopul nu este promovarea literaturii maghiare, scopul este promovarea unor lideri ai antiromânismului. Operele lui Wass și Nyiro sunt mediocre din punct de vedere literar. O spun asta unguri din Ungaria. Wass și Nyiro sunt valoroși pentru că sunt antiromâni nu pentru că au scris ei ceva valoros din punct de vedere literar. Și Wass și Nyiro sunt promovați de extremiștii maghiari din România (UDMR, PCM, PPMT, etc.) dar și de Ungaria. N-am văzut pe nimeni revoltat de faptul că Ungaria sprijină deschis și cu bani cultul criminalului de război Wass Albert și al fascistului Nyiro Jozsef. Să ne imaginăm că Germania ar promova în Israel opera literară a unui fost membru al Partidului Nazist. Așa ceva ar fi aberant. Și totuși, aberația asta este tolerală, și deci încurajată, de guvernele de la București.

In cazurile Sabina Elena si Dan Tanasa MAI nu pare sa stie ca amenintarea cu moartea este pedepsita de Lege

Dan Tanasa - Sabina Elena - Ziaristi OnlineAnul trecut a fost un an greu pentru romanii din Harghita si Covasna – a caror soarta pare din ce in ce mai grea cu fiecare an – si inceputul anului acesta a explodat cu scandalul discriminarii si amenintarii cu moartea a tinerei eleve Sabina Elena, urmata si de amenintarea ta directa. Care este stadiul plangerilor penale facute in aceste cazuri si cum interpretezi reactia romanilor simpli la acest scandal dar si a politicienilor, jurnalistilor si altor persoane publice, mai mult sau mai putin binevoitoare?

Pe 29 martie am depus o plângere penală împotriva dementului care m-a amenințat cu moartea (Csató Kovács Imrenota. red.) însă până la această dată nu am primit absolut nimic din partea IPJ Covasna. Nu știu dacă cercetează sau ba. Din ce se vede se pare că nu. Urmează să mă interesez de stadiul anchetei.

Reacția românilor a fost una cât se poate de normală. La fel ca și gestul Sabinei. Aș vrea să punctez faptul că până la această oră UDMR nu a condamnat în niciun fel amenințarea cu moartea pe care am primit-o eu sau numeroasele amenințări cu moartea pe care le-a primit Sabina. În schimb UDMR a avut grijă să mă atace pe mine. Asta spune foarte multe despre UDMR. Evident, spune celor care vor să vadă și să audă.

M-a bucurat reacția tinerilor din țară. Deși aș vrea să se intereseze un pic mai mult de situația românilor din Covasna și Harghita și nu să reacționeze impulsiv, o singură dată. Românii din cele două județe au nevoie de solidaritatea românilor din țară ca de aer. Ori în acest moment românii din Covasna și Harghita se sufocă.

În schimb nu ducem lipsă de cozi de topor, ziariști de mucava și intelectuali plătiți de puteri străine României. La acest capitol stăm foarte bine. Au grijă ei să îngroape în noroi și cea mai mică manifestare de patriotism. Și, din păcate, de cele mai multe ori le iese. Sabina – dar și eu personal – a fost împroșcată cu noroi chiar de către un lider local al PNL. ”Reprezentanții” politici ai românilor din Covasna și Harghita (îi numesc aici pe deputatul PSD de Covasna Horia Grama, deputatul PSD de Harghita Mircea Dușa și senatorul PNL de Covasna Marius Obreja) nu au avut nicio reacție de susținere a Sabinei. Tăcere totală.

“Nu aștept absolut nimic bun de la Traian Băsescu sau Victor Ponta: Istoria României îi va aminti cu o oarecare jenă!”

Orban Basescu Tokes Tusnad 2010Presedintele Traian Basescu, autodeclarat sustinator al ungurenilor de pretutindeni, a ridiculizat gestul patriotic al tinerei Sabina Elena, iar primul ministru Victor Ponta s-a gandit sa mearga pe urmele infumuratului Mihai Razan Ungureanu si sa-si aleaga drept consilier “onorific” chiar pe aparatorul in instanta al criminalului Wass Albert si al maghiarilor ucigasi de romani in decembrie 1989, respectiv pe extremistul fardat si mancurt (dupa mama este roman) Gyorgy Frunda, in plus si un cunoscut informator al Securitatii si sustinator neincetat al intereselor Ungariei la Consilului Europei. Te-au dezamagit acesti politicieni sau ti se pare deja normale pentru “upper” clasa politica astfel de gesturi care denota o puternica nota tradatoare?

Nu m-au dezamăgit absolut deloc. Și asta pentru că nu aștept absolut nimic bun de la Traian Băsescu sau Victor Ponta. Amândoi sunt politicieni de care istoria își va aduce aminte cu o oarecare jenă. Ponta are șansa să demonstreze ce-l diferențiază de Băsescu. Rămâne de văzut dacă o va face.

Ponta mi-a strâns mâna la Madrid și mi-a spus că nu va guverna cu UDMR. Și acum are majoritatea clară în Parlament și guvernează cu UDMR.

“Toate Guvernele de la Bucuresti au grijă mai de degrabă să nu supere în vreun fel Budapesta, în loc să apere interesele celor pe care îi guvernează”

Dan Tanasa la RTV - Ziaristi OnlineDe ce crezi ca romanii nu sunt la fel de bine organizati ca ungurii, atat in tara cat si in strainatate, fiind cunoscute programele maghiarilor de “recuperare a Ardealului” ce se intind pe zeci de ani, cu actiuni stralucite de lobby si “capcanari” de toate naturile in Congresul american, ca sa dau doar un exemplu edificator?

Avem foare multe de învățat de la propaganda de stat din Ungaria și cea a extremiștilor din România. Din păcate, puterea de la București, indiferent de culoarea politică, este formată din oameni cu mentalități de slugă. Guvernul de la București, fie el liberal, socialist, social-liberal sau democrat-liberal are grijă mai de degrabă să nu supere în vreun fel Budapesta, în loc să apere interesele celor pe care îi guvernează.

O spun cât se poate de limpede și tranșant: singurul guvern post-decembrist care a ținut piept revizionismului maghiar a fost Guvernul Adrian Năstase; în rest, toate guvernele, inclusiv cel actual, au fost toxice pentru românii din Covasna și Harghita. Și nu numai pentru ei!

Sintagma ”Să fie liniște, să putem guverna țara” este folosită de toate puterile pentru a justifica eterna prezență la guvernare a unei organizații antiromânești: UDMR. Una este să dai dreptul maghiarilor din România să aibe școli, presă, biserică și viața culturală în limba maternă (ceea ce este perfect normal) și alta este să tolerezi discursuri antiromânești, acțiuni contra ordinii constituționale și propagandă revizionistă.

Sunt convins că în cancelariile europene suntem de râsul lumii pentru faptul că ceea ce nici măcar în Ungaria nu este tolerat se dezvoltă fără probleme în România. Mă refer aici la organizațiile paramilitare și fasciste maghiare.

“Ungaria sa dea inapoi Averea Gojdu si sa-si ceara scuze oficial pentru masacrele comise impotriva romanilor”

Emanoil Gojdu si Mihai Razvan Austro UngureanuUngurii sunt autorii primului etnocid al secolului trecut, chiar inainte de nazisti – respectiv uciderea in masa a romanilor din Ardealul ocupat -, care se adauga la genocidurile antiromanesti din 1848, cand sub ordinele lui Lajos Kossuth au fost macelariti peste 40.000 de romani, sau la cele din secolele anterioare, cand catolicizarile fortate ale romanilor s-au facut de catre austro-ungari cu tunurile si crucificarile preotilor ortodocsi. Nu crezi ca MAE de la Bucuresti, pe langa reinceperea demersurilor de recuperarea a averii Gojdu – cotate azi la cateva miliarde de euro – ar trebui sa solicite Ungariei sa-si ceara scuze oficial pentru aceste masacre?

Domnule Roncea, actualul prefect de Harghita le-a urat ”la mulți ani!” maghiarilor pentru ziua de 15 marie. Președintele PNL Sfântu Gheorghe depune coroane de flori în fiecare an de 15 martie. Cam ăsta e nivelul de cultură al celor care ”ne conduc”.

Da, evident că România ar trebui să forțeze recuperarea averii Gojdu. În acest moment România își bate joc de memoria marelui român ardelean. Cei care ne conduc nu au demnitatea pentru a solicita Ungariei să-și ceară scuze oficial pentru aceste masacre. Doar așa ar putea începe o adevărată reconciliere româno-maghiară. Reconcilierea româno-maghiară nu se poate face în genunchi, așa cum a făcut-o Guvernul Tăriceanu, pe malul Balatonului. Problema mai mare este că românii nu știu ce anume s-a întâmplat cu românii ardeleni în 1848. Pseudo-intelectuali și pseudo-istorici români au grijă să pună vălul peste această parte a istoriei transilvănene plină de sângele românilor. De ce? Cui servește să fim în ceață și neștiutori? Nouă, românilor, sigur nu ne folosește.

“In Harghita si Covasna perspectivele sunt foarte sumbre: speranțele se sting pe zi ce trece”

Jurnalul National - Wass Albert - Nyiro Joszef - UDMR - Dan Tanasa - Ziaristi OnlineCe soarta prevezi romanilor din zona atat de incercata pe care o reprezinti? Cum crezi ca ar putea fi aparati mai bine?

Perspectivele sunt foarte sumbre. Speranțele se sting pe zi ce trece. O spun cu tristețe dar nu cu deznădejde. Tinerii români părăsesc zona. Cei rămași ori se grupează în medii românești, în insule românești, ori părăsesc și ei zona cu timpul, ori cedează și se transformă în slugi ale stăpânului ungur.

Este imposibil pentru comunitatea românească să supraviețuiască în condițiile în care zona este controlată politic, administrativ și economic de cealaltă comunitate, de comunitatea maghiară. Iar dacă la această realitatea adăugăm propaganda deșănțată în favoarea revizionismului maghiar și câțiva lideri locali maghiari cu discurs șovin și apucături fasciste rezultatul este devastator pentru români.

O soluție ar fi declararea unui ONG reprezentativ din zonă de interes public și asigurarea finanțării lui direct de la Guvernul României. S-ar pune capăt astfel dictaturii politicienilor maghiari care acordă sume derizorii proiectelor românești și s-ar asigura finanțarea proiectelor culturale românești. De o strategie pe termen mediu și lung pentru românii din Covasna și Harghita nici nu poate fi vorba. Ar fi deja prea mult de cerut politicienilor de la București.

Din păcate, lucrurile ar sta cu totul altfel dacă ar exista solidaritatea româno-română. Sute de autocare vin din Ungaria în cele două județe în fiecare an. Asta lipsește celor din zonă. Această solidaritate româno-română ar compensa o parte a problemelor. Sunt 400.000 de români în zonă care așteaptă un semn de la conaționalii lor.

“Dumnezeu e singurul care mă mână în luptă și mă plătește în fiecare zi”

Dan Tanasa alaturi de bustul lui MIhai Eminescu din Vevey, Elvetia, Geneva - Ziaristi OnlineIn incheiere iti adresez o intrebare pe care si-o pun, probabil, mai ales dusmanii tai, care te vad platit de SRI, SIE si poate chiar si de o aripa mai normala din CIA: ce te mana in aceasta lupta inegala cu structuri maghiare din exterior si interior care au institutionalizat deja separatismul si purificarea pe criterii etnice a romanilor din Harghita si Covasna?

Mă faci să râd. Da, așa este. Sunt plătit ba de SRI, ba de SIE. Dacă nu sunt plătit de serviciile secrete românești atunci sunt plătit de Partidul Civic Maghiar ca să-i pun într-o lumină negativă pe cei din UDMR. Dacă nici PCM nu mă plătește atunci sigur mă plătește Dan Voiculescu și Antena 3. Până acum am auzit tot felul de teorii despre finanțatorii mei dar n-am văzut niciun document care să probeze toate aberațiile astea. Toți cei care mă acuză (și sunt și destui români care o fac) nu concep ca cineva să facă ceva pentru țara și semenii lui din dragoste de țară. Pur si simplu ei nu concep să facă ceva pentru țara lor din patriotism.

Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă luminează! El e singurul care mă mână în luptă și mă plătește în fiecare zi.

Am lucrat mai bine de cinci ani în societatea civilă din Covasna și Harghita fără să mă întrebe nimeni nimic. Am cărat, am împins, am dactilografiat ce mi s-a dictat. Am tăcut și am învățat. De mai bine de cinci ani scriu pe blog articole, fac investigații, sesizez instituțiile statului și câștig procese în instanțe. Mai în glumă mai în serios, râdeam cu un prieten și ziceam că dacă as fi fost în SUA aș fi fost invitat să țin prelegeri la facultăți despre Legea nr. 544/2001 având în vedere zecile de procese pe care le-am câștigat până acum. În România sunt tratat în cel mai bun caz cu reticență. Musai că sunt nebun. Doar un nebun ar face ceva pentru țara și semenii lui așa, fără să fie plătit de cineva. Dacă îmi puneam toată energia mea în slujba revizionismului maghiar până acum eram finanțat din bugetul primăriilor din Covasna și Harghita și eram decorat de președintele Traian Băsescu.

Eu merg mai departe. Mulți mi-au zis că nu voi schimba nimic. Și am arătat că se înșeală. Pentru unii e mult mai ușor să dai Like pe Facebook sau să stai să te uiți la mine cum fac. Atât cât am putut să fac, singur fiind, am făcut. Și am arătat că se poate. Dacă mi s-ar alătura și alții am putea face mai mult.

Doamne ajuta!

A consemnat Victor Roncea pentru Ziaristi Online

Surse foto: Dan Tanasa / Facebook

Comunicat: Pentru toate acestea si multe altele, Asociatia Civic Media ii decerneaza lui Dan Tanasa, astazi, in Vinerea Mare si de Ziua Libertatii Presei, Premiul Mile Carpensian pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism si, totodata, ii confera calitatea de Membru de Onoare al Asociatiei. Multumim, Dan Tanasa!

Multumiri: Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Q Magazine, NapocaNews, Ziare pe Net

May 10, 2012

Premiul Mile Carpensian 2012 a fost acordat analistului de politica internationala Corneliu Vlad in cadrul unei conferinte desfasurate la Institutul de Sociologie al Academiei Romane


Joi, 10 mai, ora 12 :00, la Institutul de Sociologie al Academiei Române, a avut loc Conferinţa susţinută de dr. Larry Watts, profesor la Catedra de Master în Studii de Securitate a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti.

Evenimentul a fost deschis de Victor Roncea care a acordat premiul « Mile Cărpenişan » pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism analistului şi jurnalistului Corneliu Basarab Vlad. Premiul a fost conferit de Asociaţia Civic Media care a dorit să răsplătească astfel întreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii româneşti, activitate concretizată prin numeroasele articole şi cărţi, dintre care amintim « Pentru ca soarele să nu răsară dinspre asfinţit », « Vietnamul cel de toate zilele », « Iranul la rece », « Holograma Europei. Politica europeană a Germaniei » şi multe altele. Din motive de sănătate, Corneliu Basarab Vlad nu a putut fi prezent pentru a-şi ridica premiul, însă a transmis o scrisoare emoţionantă, citită de Victor Roncea, prin care îşi exprima recunoştinţa şi mulţumirile că acum, la împlinirea vârstei de 70 de ani, primeşte o « distincţie a tinereţii gazetăreşti ».

Momentul înmânării distincţiei a fost urmat de conferinţa propriu-zisă, care a avut ca tema perceperea internaţională a României în perioada 1978 – 1989, în contextul unei operaţiuni de dezinformare de anvergură, lansata împotriva statului român de serviciile speciale ale celorlalte membre ale Pactului de la Varşovia. Bazată pe introducerea volumului II al aclamatei lucrări “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni !” – cu titlul “Misapprehending Romania: The Role of Cognitive Bias, Institutional Pathologies, and Disinformation”, prelegerea a captat atenţia publicului atât datorită subiectului delicat şi puţin abordat în România, cât şi datorită charismei dr. Larry Watts care a dovedit că este, aşa cum bine a remarcat una dintre pesoanele prezente în sală, « un american român ».

Partenerii media ai evenimentului au fost Nasul.Tv, Ecou Romanesc, Karadeniz Press, Basarabeni.Ro, Privesc.Eu, Ziaristi Online.

Autor: Oana Barbu  / Ecou Romanesc


Premiul Mile Carpenisan 2012 pentru Corneliu Vlad de ZiaristiOnlineTV

Intreaga conferinta poate fi urmarita mai jos, preluata de la la Privesc.Eu

Civic Media: Dl Corneliu Vlad este un model al jurnalistului de cursa lunga

Domnul Corneliu Basarab Vlad este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Clubului Presei Transatlantice si autor al mai multor carti de politica internationala, dintre care amintim: Pentru ca soarele să nu răsară dinspre asfinţit; Când luptătorii îşi curăţă armele; Vietnamul cel de toate zilele; Vom trăi în anul 2000; Lumea în mişcare, încotro?; Generalul Lebed, vecinul nostru; Reconcilierea; Cuba, zece sfidări; Iranul la rece; Rusia după URSS; Şi totuşi, Revoluţia Română; Holograma Europa. Politica europeană a Germaniei (coautor).

În aproape 50 de ani de carieră gazetărească, dl Corneliu Vlad a publicat numeroase articole, comentarii şi analize ale vieţii şi politicii internaţionale în revistele Lumea, Contemporanul, Romania libera, Curentul, Bucharest Match, Revista Geopolitica, Ziaristi Online etc.

A fost corespondent de presă în Vietnam şi Laos, în Austria, Elveţia şi Germania, corespondent al Agenţiei France Presse la Bucureşti, trimis special la ONU, OSCE şi NATO, Tratatul de la Varşovia, Consiliul Europei ş.a. şi colaborează cu diverse agenţii de presă, posturi de radio şi televiziune. A fost singurul ziarist roman care a participat la asa-zisul proces al Grupului Ilascu de la Tiraspol, de unde a relatat zilnic si unde a reusit sa filmeze singura pelicula cunoscuta a acestei farse juridice anti-romanesti.

Dl Corneliu Vlad este un model al jurnalistului de cursa lunga a carui principala calitate necesara credibilitatii si profesionalismului a ramas impecabila in intreaga sa cariera: onestitatea; fata de cititor, fata de sine si misiunea sa, de jurnalist roman.

Asociatia Civic Media este onorata sa-i confere, la implinirea a 70 de ani, in semn de omagiu, Premiul „Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti.

Victor Roncea
10 Mai 2012

Corneliu Vlad: Premiul Mile Carpenisan este o emotionanta distinctie pentru gazetaria adevarata

Premiul Mile Carpenisan este o emotionanta distinctie pentru gazetaria adevarata. Acest premiu onoreaza prin insusi intelesul si mesajul sau iar, in situatia mea, si prin locul si imprejurarea manifestarii de fata.
Premiul: 1. poarta numele unui ziarist ce s-a distins prin tinerete, curaj si excelenta, 2. este acordat de obicei unor tineri ziaristi, 3. de catre asociatia, si ea tanara, Civic Media, 4. asociatie care-l are protagonist pe tanarul si excelentul ziarist Victor Roncea.
Asadar, o distinctie prin totul a tineretii gazetaresti, pentru aproape septuagenarul care ma straduiesc sa fiu.
Dar si locul, si imprejurarea acestei clipe sunt deosebite.
Aceasta incinta academica este insufletita de activitatea Institutului de sociologie al Academiei Romane, al carui suflet este prof. univ. dr. Ilie Badescu, astazi cel mai important filozof si sociolog al istoriei romanilor.
Iar imprejurarea face ca in acest spatiu academic sa-l primeasca astazi pe istoricul american, eu as zice romano-american, Larry Watts, cel mai patrunzator si decomplexat observator al realitatii romanesti de azi.
Asemenea ilustrului carturar patriot Florin Constantiniu, istoricii Ilie Badescu si Larry Watts indeamna si procedeaza la lectura si intelegerea istoriei Romaniei in lumina clara si neinselatoare a adevarului, liberi de prejudecati, imuni la mistificari, fara porniri la ocari sau la osanale.
Istoricul Larry Watts domina istoriografic zona cea mai complicata, controversata si atacata a vietii moderne a Romaniei, vremea lui Nicolae Ceausescu. Si el spune si convinge ceea ce alti istorici n-au avut curajul sau interesul sau n-au reusit sa afirme: ca aceasta perioada a fost nu numai una densa si complexa, dar si mult mai nuantata decat obisnuim sa credem. O vreme cu straluciri orbitoare si intunecimi cumplite, cu culori stridente si crude sub aparenta unor pogoane de griuri. Brandul international al Romaniei a fost atunci la zenit, indiferent ce pret au platit romanii si pentru asta.
Larry Watts reuseste ceea ce nici un alt istoric, roman sau strain, nu si-a propus, nu a incercat, nu a indraznit, nu a reusit sau nu a convins: prezinta in lumina ei reala si in proportiile sale reale un fragment de istorie a romanilor mai supus la rastalmaciri si calomnii ca oricare altul. Daca lasam deoparte lentilele deformatoare ale politicii zilei si privim onest respectivul timp istoric, asa cum face Larry Watts, dar din pacate nu prea multi alti autori, vom putea gasi mai usor calea spre adevaratul loc si adevarata menire a Romaniei in lumea de maine, lume care si ea trebuie mult aproximata.
Multumiri profunde pentru premiu, multumiri pentru atentia acordata mie.

Corneliu Vlad
9 Mai 2012

Nota Civic Media: Premiul “Mile Carpenisan”, in valoare de 1000 de euro, ii va fi transmis dlui Corneliu Vlad la Spitalul “Floreasca”, unde se afla internat pentru o operatie pe cord. Participantii la conferinta lui Larry Watts de la Institutul de Sociologie al Academiei Romane i-au urat dlui Corneliu Vlad multa sanatate.

http://inmemoriam-milecarpenisan.ro/

June 4, 2011

Premiul Mile Carpenisan pentru Cristian Botez si Florin Budea. Multumiri speciale: Vrajitorul.eu si Nasul Radu Moraru. VIDEO


Premiul Mile Carpenisan pentru curaj si excelenta in jurnalism, in valoare de 1000 de euro, a fost oferit acesta de Civic Media, cu sprijinul principal al portalului Vrajitorul.eu, reporterului de razboi Cristi Botez si lui Florin Budea, jurnalistul oradean haituit si azi de Laszlo Tokes. Radu Moraru a tinut sa fixeze momentul in timp, in amintirea lui Mile Carpenisan. Dumnezeu sa-i rasplateasca pe cei care nu-l uita pe incercatul ziarist de front si sa-l odihneasca in pace pe bunul nostru prieten Mile Carpenisan!
Hristos s-a Inaltat!

Multumiri familiei Carpenisan si urmatorilor prieteni ai lui Mile:

http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/63700-Comunicat-de-pres-Asociaia-Civic-Media.html

http://ziarero.antena3.ro/1304515828-Premiul_Mile_Carpenisan_pentru_Curaj_si_Excelenta_in_Jurnalism_2011

http://www.ziaristionline.ro/2011/05/04/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-atribuit-anul-acesta-ziaristilor-cristian-botez-si-florin-budea-pentru-curajul-si-profesionalismului-dovedit-in-exercitarea-si-apararea/

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=801&Itemid=96

http://cristianbotez.wordpress.com/2011/05/05/un-premiu-in-memoria-lui-mile-carpenisan/

http://budeaflorin.wordpress.com/2011/05/04/pe-bune-recunostinta/

http://www.urbaniulian.ro/2011/05/06/premiul-%E2%80%9Cmile-carpenisan%E2%80%9D-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-este-acordat-anul-acesta-de-www-vrajitorul-eu/

http://www.vrajitorul.eu/blog/?p=52

http://nichitus.ro/2011/05/03/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism/

http://roncea.ro/2011/05/04/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-atribuit-anul-acesta-ziaristilor-cristian-botez-si-florin-budea-pentru-curajul-si-profesionalismului-dovedit-in-exercitarea-si-apararea/

http://www.reportervirtual.ro/2011/05/revista-presei-despre-presa-651.html

http://www.infocs.ro/index.php/2011/05/05/mile-carpenisan-un-ziarist-ce-nu-poate-fi-uitat/

http://www.bihon.ro/florin-budea-premiul-mile-carpenisan/918163

http://www.news20.ro/articol_Premiul-Mile-Carpenisan-pentru-Curaj-si-Excelenta-in-Jurnalism_18296.html

http://www.discard.ro/stiri/asociatia-civic-media-premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism

http://www.eurovalcea.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4101:premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism&catid=63:comunicate&Itemid=71

http://www.proarges.ro/actualitate/social/3246-doi-jurnalisti-au-castigat-premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-

http://www.saptamana.com/4817599/asociatia+civic+media%3A+premiul+mile+carpenisan+pentru+curaj+si+excelenta+in+jurnalism

http://www.newsme.ro/actualitate/premiul-mile-carpenisan-decernat-reporterilor-cristian-botez-si-florin-budea.html

http://banatsport.ro/stiri/s-au-desemnat-c%C3%A2%C5%9Ftig%C4%83torii-premiului-mile-c%C4%83rpeni%C5%9F

http://mobile.agerpres.ro/news.php?n=D2FA3C49C7E44B9726677FA2B19&c=&p=1&s=&q=

http://panoramamedia.informatia.ro/module-Pagesetter-viewpub-tid-10-pid-151021.phtml

http://www.time4news.ro/educatie-cultura/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-atribuit-anul-acesta-ziaristilor-cristian-botez-si-florin-budea.html

http://www.aradon.ro/tag/ziua

http://www.newstimisoara.ro/stiri/s-au-desemnat-c%C3%A2%C5%9Ftig%C4%83torii-premiului-mile-c%C4%83rpeni%C5%9F

http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/05/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si.html

http://victor-roncea.blogspot.com/2011/06/premiul-mile-carpenisan-pentru-cristian.html

http://eurovalcea.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4101:premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism&catid=63:comunicate&Itemid=71

http://agenda.ro/news/news/42041/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism.html

http://www.stiriazi.ro/ziare/articol/articol/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism/sumar-articol/15281911/

http://www.niuzer.ro/Cluj/Premiul-Mile-Carpenisan-pentru-Curaj-si-Excelenta-in-Jurnalism-atribuit-anul-acesta-ziaristilor-Cristian-Botez-si-Florin-Budea-2542098.html

http://100.sapte.ro/?p=3942

http://www.napocanews.ro/2011/05/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-atribuit-anul-acesta-ziaristilor-cristian-botez-si-florin-budea.html

http://www.newsme.ro/actualitate/premiul-mile-carpenisan-decernat-ieri-reporterilor-cristian-botez-si-florin-budea.html

http://www.newstimisoara.ro/stiri/s-au-desemnat-c%C3%A2%C5%9Ftig%C4%83torii-premiului-mile-c%C4%83rpeni%C5%9F

http://www.stiricentrale.ro/stire/De+Ziua+Presei,+Asociatia+Civic+Media+acorda+premiul+%93Mile+Carpenisan+%96+in+memoriam%94/485/

http://www.niuzer.ro/Actualitate-Externa/De-Ziua-presei-in-Romania-s-au-acordat-premii-Pentru-Curaj-si-Excelena-in-Jurnalism-2540490.html

http://www.stiricentrale.ro/stire/De+Ziua+Presei,+Asociatia+Civic+Media+acorda+premiul+%93Mile+Carpenisan+%96+in+memoriam%94/485/

http://timisoarapress.blogspot.com/2011/05/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si.html

http://www.agenda.ro/news/news/42041/premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism.html

http://www.amosnews.ro/Asociatia_Civic_Media_Premiul_Mile_Carpenisan_pentru_Curaj_si_Excelenta_in_Jurnalism-29-69461

May 4, 2011

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism atribuit anul acesta ziaristilor Cristian Botez si Florin Budea, pentru curajul si profesionalismului dovedit in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist. COMUNICAT


Omagiu lui Mile Carpenisan. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! de VRTV

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism a fost decernat anul acesta, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistilor Cristian Botez, reporter de razboi free-lancer, si lui Florin Budea, ziarist profesionist din Oradea. Ambii s-au remarcat in perioada 2010 – 2011 prin curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist.

Cristian Botez, nascut in 1965, este jurnalist din 1991, specializat în reportaje de eveniment, criminalistică şi corespondenţe de război dar si scriitor si fotograf profesionist. Ca free-lancer si reporter de razboi, a plecat, asadar, pe cont propriu, fara nici o protectie a unui trust de presa, in Egiptul revoltat, relatand “live” din mijlocul manifestantilor din Piata Al Tahiri, prin mijloace neconventionale de new media, ca Facebook si Twitter, si pe blogul sau, fiind apoi preluat in direct de HotNews si emisiunea Nasul a lui Radu Moraru si publicat de ziarul Timpul si Ziaristi Online. La numai o luna, imediat dupa dezastrul din Japonia, in timp ce toti corespondentii de presa straini paraseau tara de frica radioactivitatii, Cristi Botez a pornit “doar cu sacul cu aparate foto si camera in spate si cu un minim de suzbistenta“, pentru a relata de la fata locului pe blogul sau si pentru portalurile care au fost interesate in corespondentele sale profesioniste si, totodata, terifiante. Ca multi altii din elita mass media romanesti ruinata de politica agresiva a “mogulilor”, nu se gaseste un loc al sau in presa, probabil din motive de “super-calificare”.

Florin Budea, jurnalist profesionist in Oradea si, la fel ca si Cristi Botez, participant direct la evenimentele din decembrie 1989, dar ca militar aflat in dispozitiv in Piata Revolutiei din Bucuresti, s-a trezit dat in judecata de vicepresedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, pentru un articol bine documentat, cu titlul “Tokes – Angajatul Securitatii”. Jurnalistul oradean, care s-a aparat singur la proces, s-a aratat dezamagit de faptul ca fostul episcop reformat nu a ezitat sa se foloseasca de falsuri doar pentru a obtine condamnarea sa si ca “daunele morale” imense pe care le-a solicitat – de 70.000 de lei – reprezinta aceeasi suma pe care a pretins-o, fara reusita, si din partea jurnalistei Alison Mutler de la Associated Press. “Prefer sa fac puscarie decat sa-i platesc asemenea daune preacinsititului episcop”, scria Budea pe blogul sau. La ultimul termen al procesului Federatia MediaSind a intervenit in apararea jurnalistului. De Ziua Libertatii Presei, jurnalistul a aflat ca Judecatoria Oradea a respins actiunea europarlamentarului ungur si sentinta a ramas definitiva, ceea ce deschide o noua perspectiva asupra “acoperirii” si “inalbirii” lui Laszlo Tokes de catre CNSAS.

Pentru curajul si profesionalismul dovedit de cei doi jurnalisti, unul pe fronturi externe altul pe fronturi interne, Civic Media, girata de decanul asociatiei, veteranul presei romanesti si cunoscutul analist de politica internationala Corneliu Vlad, a hotarat decernarea Premiului Mile Carpenisan, editia a doua, lui Cristian Botez si Florin Budea.

“Sunt deopotrivă onorat şi emoţionat de primirea acestui premiu. Deşi am lucrat ca ziarişti în oraşe diferite, m-am simiţit foarte legat de Mile Cărpenişan, şi nu doar pentru că am avut preocupări jurnalistice foarte apropiate -amintesc doar de războaiele din ex-Iugoslavia, ci şi pentru că, la un moment dat, am fost colegi la aceaşi televiziune. Nădăjduiesc ca acest premiu să rămână un reper în presa românească spre cinstirea memoriei bunului nostru prieten Mile”, a declarat Cristian Botez la aflarea vestii.

La randul sau, Florin Budea ne-a transmis: “Sunt mai mult decat coplesit! Nu cred ca merit premiul ce poarta numele unui mare, mare jurnalist. Va multumesc! A fost greu, marturisesc ca uneori mi-a fost teama in timpul procesului, dar – pana la urma – a meritat. Stiu ca o parte din aceasta onoare vi se datoreaza fiindca voi, indraznesc sa spun colegii mei, ati fost cel mai aproape de mine! Va multumesc! Dumnezeu sa-l odihnească în pace pe Mile si sa-i aline familia indoliata!”

Premiul, in valoare de 1000 de euro si impartit anul acesta intre Cristian Botez si Florin Budea, este acordat de Asociatia Civic Media in parteneriat media cu portalul Ziaristi Online.ro si cu sprijinul Urban Security Force – Servicii de Paza si Protectie.

Anul trecut, la 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak, Libia sau România.

De Ziua Libertatii Presei, 3 Mai 2010, jurnalistii de la Civic Media au lansat site-ul http://inmemoriam-milecarpenisan.ro/ si au decernat Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea. Primul jurnalistul premiat a fost Dan Nitescu de la Antene, care s-a remarcat in timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 din Basarabia, prin curaj si profesionalism, in slujba adevarului, relatand din mijlocul manifestantilor anticomunisti in conditiile in care era urmarit pentru expulzare de catre autoritatile fostului regim represiv de la Chisinau.

Mama lui Mile Carpenisan ne-a marturistit ieri, emotionata, cum anul trecut, inainte ca Dan Nitescu sa primeasca premiul, la parastasul de 40 de zile al ziaristului rapus atat de tanar, fostul sau coleg de la Antene s-a asezat in genunchi in camera lui Mile, uitandu-se la toate diplomele acestuia si exclamand: “Doamne, voi primi si eu vreodata o asemenea diploma?”. Ruga i-a fost, iata, indeplinita, chiar prin Mile, ne-a spus, binecuvantant actiunea noastra, mama jurnalistului timisorean distins post-mortem cu Ordinului Naţional «Serviciul Credincios» în grad de Cavaler, fratele nostru Mile Carpensian, a carui memorie o vom cinsti cu onoare spre a servi drept exemplu generatiilor viitoare de jurnalisti romani.

Asociatia Civic Media

4 Mai 2011

May 17, 2010

Mile…

Filed under: Curaj in Jurnalism,In Memoriam — Tags: , — admin @ 10:38 pm

A vorbi despre omul şi jurnalistul Mile Cărpenişan este ca şi cum ai turna o lacrimă pe plita încinsă a sufletelor noastre. A celor care l-am admirat din faţa televizoarelor. A celor de care a fost alături oriunde i-a cerut-o meseria. A celor care am avut privilegiul de a-i fi prieteni. A celor care l-am iubit aşa cum a fost. Un om care într-o viaţă de 34 de ani a trăit cât alţii în două şi pe care a mistuit-o numai cum a vrut.

La numai 18 ani, când alţii încercau să buchisească lumea, Mile Cărpenişan păşea timid în redacţia ziarului Timişoara. Acolo a descoperit taina cuvintelor aşternute pe hârtie. Secretele televiziunii le-a găsit în studiourile Televiziunii Europa Nova şi TVT 89. După o perioadă la cotidianul Naţional, Mile a revenit, apoi, la marea sa pasiune – televiziunea. A devenit unul dintre cei mai cunoscuţi reporteri ai Antenei 1 prin dăruirea şi prin puterea sa de a surprinde-n câteva minute de transmisiune toată durerea sau bucuria acestei lumi. Şi nu s-a sfiit să spună unei ţări întregi „mi-s fălos că-s bănăţan” şi să le vorbească tuturor despre bunătatea oamenilor de aici.

Pentru reporterul Mile Cărpenişan, expresia „nu se poate” n-a existat în vocabular. Chiar dacă a însemnat să înfrunte bombele războiului din Kosovo, moartea care pândea în orice fir de nisip din Irak sau apocalipsa pe pământ după tsunami-ul din Indonezia. Sârbul nostru a ştiut că presa nu este un joc de domnişoare şi a luat viata-n pieptul său mare. Nu s-a oprit nici o clipă să se întrebe „Oare, merită?”. Toţi banii din această lume nu ar fi putut cumpăra bucuria jurnalistului Mile Cărpenişan ca la ceas de seară să deschidă Observatorul cu un direct despre viaţă, aşa cum numai el ştia să o surprindă. Nefardată şi plină de sensuri.

Da, Mile a fost un mare orgolios. A avut acel orgoliu profesional pe care cu greu îl mai găseşti prin presa românească. A fost un ostaş credincios al adevărului. Pe care niciodată nu l-a trădat. Cu orice risc. Nu şi-a negociat principiile şi credinţa sa în adevăr. Chiar dacă asta a însemnat ca, de multe ori, să fie singur împotriva tuturor. A mers înainte, ştiind că mai devreme sau mai târziu i se va da dreptate. Din păcate, n-a mai apucat să vadă că pietrele cu care unii au aruncat în el s-au transformat în lacrimi şi flori. Poate că este prea târziu. Sau poate că nu. Numai Mile ştie.

Mile a iubit necondiţionat. A iubit cu pasiune. Şi-a ascuns lacrimile din suflet în spatele vorbelor tăioase ca un diamant. Mile şi-a iubit părinţii ca pe nişte sfinţi, iar prietenii şi i-a transformat fraţi.
Pe Mile era de ajuns să-l cunoşti o singură data ca să nu-l uiţi. Avea aceea forţă extraordinară de a-ţi transmite o bucăţică din sufletul său de prea multe ori neînţeles. A fost omul gesturilor simple şi directe. Era de ajuns să simtă bunătatea unui om şi îi devenea cel mai bun prieten. Gata oricând să sară în ajutorul oricui avea nevoie, Mile a obosit cu masca sa de dur pe care ne-o arunca tuturor în faţă. N-a vrut să supere pe nimeni cu durerea sa şi s-a retras discret. S-a stins ca flacăra de la gura pistolului mitralieră.

Noi, toţi, nu putem să fim supăraţi pe sârbul nostru că a plecat înainte de a ne spune toate poveştile acestei lumi prea pline de lacrimi şi vise. Pentru că ştim că a făcut totul, aşa cum spunea chiar el, în felul său. În acel fel, rezumat în doar două cuvinte „E MILE”. Important este ca Mile Cărpenişan să nu fie doar ştirea de astăzi, ci povestea spusă la nesfârşit despre icoana omului bun care s-a dus să ia interviu îngerilor.

Drum luminat, frate Mile ! Osvetlien da ti bude put, brate Mile!

Dragos

Preluare de la Mile si StareaPresei.ro

May 3, 2010

De Ziua Libertatii Presei, jurnalistul Dan Nitescu a primit Premiul “Mile Carpenisan” pentru curajul demonstrat la evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chisinau. FOTO / VIDEO





Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism 2010

Dan Nitescu: Sunt mandru si onorat ca eu am primit acest premiu! Nu pot sa explic in cuvinte cum ma simt… sufletul parca imi este impartit in doua! O parte care se bucura si o alta parte care este trista, o parte in care cuvintele sunt de prisos, o parte in care aceste caractere sunt prea fade pentru a aduna tristetea de cand MILE nu mai este. MILE nu te vom uita….

Jurnalistul si operatorul Dan Niţescu de la Antena 3 a fost distins azi, de Ziua Libertatii Presei, cu Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, oferit in premiera, in memoriam Mile Carpenisan. Dan Nitescu s-a remarcat in timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 din Basarabia, prin curaj si profesionalism, in slujba adevarului, relatand din mijlocul manifestantilor anticomunisti in conditiile in care era urmarit pentru expulzare de catre autoritatile fostului regim represiv de la Chisinau (vezi Video mai jos). Momentul a fost oficiat de analistul de politica internationala Corneliu Vlad in mijlocul ziaristilor de la Trustul Intact. Luat prin surprindere si vizibil emotionat, jurnalistul Dan Nitescu, la inmanarea diplomei, a amintit de prietenia sa cu Mile Carpenisan. Premiul, in valoare de 1000 de Euro, a fost inmanat de reprezentantul ziarului Puterea, Dan Filimon, si a venit intr-un moment potrivit si fericit din viata lui Dan Nitescu, a carui sotie urmeaza sa nasca in cel mai scurt timp.

La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.

Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media au decernat Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.

Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism este redata pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile Carpenisan. Prietenii jurnalistului si-au propus ca pana la anul sa instituie si bursa “Mile Carpenisan” pentru ziaristi tineri de investigatie.


Vedeti si: Jurnalistul Dan Niţescu: Am fost obligaţi să părăsim Moldova până la ora 18.00

May 1, 2010

Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism

La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotararea sa ii omagieze trecerea pe acest pamant prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramane un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau Romania.

Astfel, pe 3 mai, de Ziua Libertatii Presei, Asociatia Civic Media va decerna Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui ziarist roman care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a publica un articol este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea, punand astfel adevarul mai presus decat pretul vietii. Constienti ca acesta trebuie sa fie rolul real al presei si al jurnalistilor, asa cum ne sta drept model in istoria presei romane editorialistul ziarului “Timpul” Mihai Eminescu, consideram ca reperul pe care il constituie azi Mile Carpenisan va motiva tinerii jurnalisti sa-i calce pe urme, cu abnegatie fata de adevar si cuvantul liber.

Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata, dupa decernarea premiului, pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile. Parintii lui Mile Carpenisan au multumit cu emotie grupului de initiativa la aflarea proiectului dedicat memoriei curajosului ziarist distins de Presedintia Romaniei cu Ordinul Naţional «Serviciul Credincios» in grad de Cavaler si caruia Armata Română i-a acordat gradul de sublocotenent post-mortem.

Asociatia Civic Media

In memoriam – Mile Carpenisan

Filed under: In Memoriam — Tags: , — admin @ 3:13 am


Este greu sa pui la cale un “proiect” despre un om drag disparut care este si un reper jurnalistic autentic. Desigur este o intreprindere delicata, nu un simplu proiect, acest gand de constructie dedicata amintirii lui Mile.

S-a dus in preajma sarbatorii de Buna Vestire, mare sarbatoare crestina. A fost petrecut pe ultimul drum, exact in ziua cand s-au implinit 11 ani de la inceputul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, razboiul in care a debutat cariera de exceptie a lui Mile. Avea 23 de ani. Strabunicii lui Mile s-au jertfit la Kosovo Pole, campia mortii unui neam, neamul sarbilor, ce a supravietuit totusi renascand miraculos.

Razboiul din 1999 i-a zdrobit din nou, iar Mile a fost acela care, vreme de trei luni, a stat atunci la capul neamului sau, transmitand intregii lumi povestea dramei care se petrecea, sangerand zi de zi alaturi de ai sai (si ai nostri).

In anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meserias autentic, dintre cei din ce in ce mai putini astazi. Sarbul nostru bataios a fost un personaj aparte in peisajul destul de tern al presei noastre, un jurnalist cu autenticitate si energie, croit pe o matrice eroica, un adevarat Cavaler, cu fire de razboinic legendar, un luptator si un barbat dintr-o bucata, gata oricand sa apere o cauza dreapta. Pentru el jurnalismul era o cauza, nu o simpla slujba.

Toata lumea i-a admirat curajul nebunesc de a se duce in cele mai fierbinti locuri din lume si de a reusi aproape intotdeauna sa faca reportaje extraordinare, de invidiat de catre orice jurnalist care face meseria cu pasiune.

S-a dus prea devreme. Intr-una dintre ultimele sale postari de pe blog, Mile scria despre “calea sa”, intr-un racord emotional fata de o celebra melodie a lui Sinatra, My Way: „acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene, iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat, am facut-o in felul meu. Regrete am cateva, dar apoi… sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac… am infruntat tot si am stat drept… mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea… un barbat trebuie sa aiba puterea sa spuna lucrurilor pe nume…“.

Asta a facut Mile, a spus lucrurilor pe nume, cu un profesionalism dublat de un curaj nebunesc, a infruntat iadul razboaielor nedrepte pentru a spune oamenilor, cat putea el de tare si de raspicat, ca e prea mult Rau in jur, in ceea ce fac puternicii lumii sau in ceea ce fac oamenii simpli de obicei tacand si trecand cu vederea nedreptatea si raul.

Sarbul/roman Mile Carpenisan a adus onoare Romaniei, tara careia i-a inchinat viata si munca, oferindu-ne un reper de barbat drept si curajos care a facut ce stia ca trebuie sa faca: sa spuna Adevarul, sa spuna lucrurilor pe nume…

Traim intr-o lume cu valori rasturnate, in care recunoasterea valorii vine adesea doar dupa moarte. Si-atunci pentru o zi-doua, pana ce iarasi valtoarea cotidiana scufunda efigiile eroilor de langa noi in uitare. Tocmai pentru neuitare ne vom stradui sa investim capitalul de iubire rezonanta cu suferinta pricinuita de disparitia lui Mile. Mile este al multora, al familiei, al sarbilor, al prietenilor, al jurnalistilor – cati or mai fi jurnalisti autentici, ba chiar si al Armatei Romane.

In ce ne priveste ne-am asociat ad-hoc cativa prieteni si cativa fosti colegi si apropiati dispusi sa devina o echipa – indiferent de gruparea de presa din care fac parte si desigur eliminand din start orice interferenta de trust/partida etc.

Credem ca merita sa facem efortul de a-l pomeni cumva, a-l evoca cu pietate si drag, cu mijloacele noastre. Plus ca oameni ca Mile nu prea se mai nasc… intentia noastra este sa incercam sa construim un reper memorial dedicat lui Mile.

Intentionam intr-o prima etapa instituirea unui Premiu anual pentru curaj si excelenta in jurnalismul romanesc, propus si finantat de Civic Media, iar ulterior am vrea sa instituim o bursa oferita unui tanar cu dedicatie pentru jurnalism.

Am mai dori sa inauguram o expozitie evocatoare, sa organizam o lansare de carte dedicata lui Mile si alte evenimente de “recuperare” a memoriei trecerii sale printre noi. Vom incerca sa sustinem cu pietate efortul acesta comemorativ, evocator si de respectuoasa si prieteneasca aducere aminte. Sunt bineveniti toti aceia care doresc cu inima curata si iubire in suflet sa se alature pomenirii lui Mile Carpenisan, cel care si-a croit calea spunand adevarul verde in fata indiferent de consecinte.

George Roncea

30 Aprilie 2010

La 40 de zile…

In faţa lui Hristos. Fratele nostru, Mile Carpenisan, la 40 de zile. Sa se inalte sufletul lui la Cer asa cum s-a inaltat Iisus dupa Inviere!

Filed under: In Memoriam — Tags: , — admin @ 2:34 am


” Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata” (Ioan XI, 25)
Îndură-Te, Doamne, de robul Tău, Alin Andreia Mile Cărpenişan, cel plecat la Tine acum 40 de zile. Îndură-Te, Doamne, şi fă-l om de zăpadă şi dă-i aripi de înger şi-un petic de Rai. Îndură-Te, Doamne, şi mai strecoară în cartea vieţii lui o pagină. E scrisă de el. E o spovedanie.

“De ce nu suntem perfecţi şi de ce dezamăgim?! Pentru că am reuşit să comitem păcatul iniţial. Primul pe care l-am dezamăgit a fost Dumnezeu. Am plecat apoi pe drumul «ales» de noi. E, de fapt, calea dezamăgirilor eterne. Au început să se nască copii. Tot de atunci, copiii aduc cu ei, pe lângă bucurie, uneori dezamăgire. La naştere primim o notă de la 1 la 10. Unii dezamăgim din start. Doctorii şi totodată părinţii. Ei nu obţin nota aşteptată. Apoi creştem şi în noi se investesc ani de viaţă, sentimente şi bani. Dar s-ar putea să dezamăgim din nou.

Nu suntem întotdeauna aşa cum îşi doresc alţii să fim. Părinţii sunt adevăraţii eroi. Ei luptă şi pentru cauze pierdute. Ne acordă noi şi noi şanse. Speră să devenim «cineva» sau măcar «ceva» în viaţă.

Îi dezamăgim însă în clasa I, când nu ştim să desenăm bastonaşe corect sau nu vrem să colorăm în abecedar; într-a II-a nici nu ne sinchisim cu tabla înmulţirii. Vine apoi şi a III-a, iar ei văd că premiile şi coroniţele le culeg alţi elevi. Ce dezamăgire!

În liceu suntem doar nişte tineri rebeli. Avem capetele rase sau părul lung; blugii rupţi sau prea largi; ne place muzica şi nu dăm 2 lei pe teze. De acum dezamăgim deja societatea.

Urmează marile dezamăgiri ale vieţii, dar noi nici măcar nu ne gândim la ele. Ne luăm un job care, bineînţeles, nu e pe placul tuturor. E prost plătit şi muncim de ne stricăm sănătatea. Nu suntem niciodată apreciaţi, pentru că şefii au preferaţii lor, care sunt dotaţi cu limbi mătăsoase şi ştiu unde să le aplice, practica aceasta ţinând loc de competenţă şi devotament. Ne facem tot mai greu câţiva prieteni şi clădim, ani la rând, o relaţie. Găsim cu greu un «suflet pereche» şi vor fi mulţi aceia care nu vor fi de acord. Desigur, vine şi CLIPA. Clipa în care prietenii te vor dezamăgi cumplit sau poate… tu o vei face.

Vine şi ziua în care constaţi că «perechea» te înşela de mult sau poate… chiar tu o făceai. La final… La final, toţi suntem cumva dezamăgiţi şi cam imperfecţi. Dacă dă o minune şi apuci bătrâneţea, ea îţi va aduce însă un dar sau… o povară – Înţelepciunea. Constatăm atunci, cu toţii, cât de mărunte au fost cele dinainte, în faţa celor care ar putea să vie. Şi sigur regretăm şi simţim gustul amar al dezamăgirii, când realizăm cât de aproape am fost de PERFECŢIUNE. Totul era să ne aducem aminte, cu ceva timp înainte să murim, că «ŞI DUMNEZEU IARTĂ».” (7 iunie 2007 ).

Astăzi, la Timişoara, lui Mile Cărpenişan i s-a savarsit parastasul de 40 de zile. La ceruri, Mile e în faţa lui Hristos. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

Jurnalul National

Sorin Bogdan incepe sa publice TARGET. Jurnal de razboi. Belgrad – 1999. In memoriam Mile Carpenisan

Sorin Bogdan: in primavara lui 1999, am avut ocazia unica de a fi singurul jurnalist roman care s-a aflat la belgrad pe intreaga perioada a bombardamentelor nato impotriva iugoslaviei lui slobodan milosevic. multi colegi au trecut pe la belgrad in acea perioada, insa doar prietenul meu mile carpenisan a stat, cu o pauza de cateva zile, la fel de mult. din povestea acelor zile si nopti de foc a iesit o carte-jurnal care ar fi trebuit publicata atunci, dar s-a impotmolit prin sertarele labirintice ale editurii pro.

am luat decizia s-a postez acel jurnal de razboi pe internet si sa incerc sa-l transform intr-un proiect multimedia, la care sunt invitati sa participe toti cei care cred ca pot sa-l imbogateasca in vreun fel, pentru a contura un tablou cat mai interesant al unuia din cele mai tensionate momente ale istoriei balcanilor de la sfarsitul secolului XX. imi pare atat de rau ca unul din personajele povestii mele, tovarasul, prietenul si fratele meu, mile carpenisan nu mai poate completa acest jurnal. pentru a intelege mai bine cum a izbucnit conflictul dintre nato si iugoslavia, iata contextul in care se petreceau acele evenimente:

Continuarea la Target (introducere)

Hotel “Toplice”, casa noastra pentru 3 luni. Jurnal de razboi


25 martie 1999

Colegii de la ProTV, de la emisiunea de dimineata, m-au sunat la ambasada si le-am transmis primele impresii. Asa confuze cum erau. Apoi am plecat in oras, sa incercam sa aflam ce s-a intamplat. Un soare orbitor stralucea pe cerul senin si parea ca totul e in regula. Pana la 9:35, cand sirenele au anuntat o noua alarma aeriana. M-am uitat la Mile Carpenisan, el la mine si amandoi la Gratian Balan. Nu prea stiam ce sa facem, asa ca am privit in jur. Aveam impresia ca oamenii au surzit sau noi am luat-o razna, din cauza oboselii. Nimeni nu intrase in panica, doar ici-colo, cateva femei au grabit pasul, indreptandu-se spre adaposturi. Mai tarziu am auzit cateva bubuituri si nori negri de fum se ridicau dinspre aeroportul militar Batajnica. Se mai spunea ca si fabrica de medicamente “Galenika” din oraselul Zemun (o suburbie a Belgradului) ar fi in flacari.

Continuarea la target: hotel “toplice”, casa noastra pentru 3 luni

TARGET. Sorin Bogdan: alarma chimica la Belgrad. Jurnal de razboi


26 martie 1999

26 martie 1999

Ziua a trecut pe nesimtite. Am alergat pe ici pe colo, incercand sa aflam ce s-a mai intamplat, sa mai verificam o informatie. Deja am inceput sa ne obisnuim cu sirenele alarmelor. Astazi, a fost alarma aeriana de doua ori, intre 16:30 si 18:30 si intre 19:00 si 20:30. Tarziu in noapte, a fost si o alarma chimica. Ministerul Invatamantului a anuntat ca 30 de scoli au fost afectate de bombardamente. Comerciantii au incercat sa mareasca preturile la unele produse, profitand de panica creata de razboi. Unii oameni au inceput sa-si faca stocuri de alimente, desi autoritatile au declarat ca nu sunt probleme cu aprovizionarea. Si chiar nu erau. Spre seara, cand m-am intors la hotel, mi-am cumparat paine si iaurt, sa am a doua zi dimineata si mi-a fost destul de greu sa aleg intre cele 7-8 sortimente.

Ne-am pierdut jumatate din zi incercand sa ne acreditam la Ministerul Informatiilor. Acesta se afla in cartierul Novi Beograd, intr-o cladire imensa. Cei doi militari de la biroul din hol ne-au rugat sa asteptam putin si, dupa 10 minute, a coborat o tanara foarte frumoasa, tunsa scurt, care vorbea perfect engleza si ne-a condus intr-un alt birou. Ne-a dat sa completam niste formulare, insa ne-a spus ca, oricum, luni se va infiinta un centru militar de presa, unde va trebui sa ne acreditam din nou. In birou se mai aflau doi jurnalisti chinezi si, la un moment dat, Sanja Sarac – cum se numea tanara – a inceput sa ciripeasca. Eu cu Mile Carpenisan ne-am uitat unul la altul si ne-am abtinut cu greu sa nu izbucnim in ras. Cei doi chinezi i-au raspuns ceva si au inceput, fericiti, o lunga conversatie cu fata. In limba chineza ! Am completat formularele si am plecat. “Pe aici, nu mai calcam !” a bombanit Mile.

Continuarea la target: alarma chimica la belgrad

TARGET: Sorin Bogdan si Mile Carpenisan la slujba de Inviere cu Patriarhul Pavle, Arkan si “tigrii” lui, sub bombele NATO


10 aprilie 1999

Sorin Bogdan: N-am dormit prea mult: la 9:35, sirenele alarmei aeriene sunau din nou. Nu a tinut mult. La 10:43, alarma a fost ridicata, fara ca Belgradul sa fie bombardat. Destul, insa, ca dupa atatea sirene, sa nu mai avem chef de somn.

Inca o zi frumoasa de primavara. Pe strada Knez Mihailova, pe unde circula doar pietonii, sarbii au organizat un imens simultan de sah. Nu stiu a cui a fost ideea, dar pivelistea parea desprinsa dintr-un film suprarealist. Peste tot, aliniate sau nu, erau insirate 1.121 de mese la care oamenii jucau sah. Amatorii asteptau, cuminti, ca maestrii sa vina in fata tablei lor si sa faca urmatoarea mutare. In jurul lor, trecatorii se opreau si priveau curiosi, dupa care plecau mai departe, la cumparaturi sau la plimbare. Tarabele cu harti, carti postale, insigne sau tricouri erau la locul lor. Vanzatorii ambulanti te chemau sa cumperi oua rosii sau casete cu muzica sarbeasca. Pe terase, lumea isi savura cafeaua de dimineata. Parea o zi obisnuita, inaintea unei mari sarbatori. Doar ca era in plin razboi.

Continuarea la: target: la slujba de Inviere, alaturi de arkan

TARGET. Sorin Bogdan despre Mile Carpenisan, Narcisa Iorga si interviul cu Arkan: “Femeie, tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO?!”


Target 13 aprilie 1999

Sorin Bogdan: Mile Carpenisan s-a dus pana la hotel “Hyatt”, impreuna cu o echipa venita de la Antena 1. Au sunat inainte de a intra in Iugoslavia, sa-l roage sa le obtina cazare la hotel “Toplice“. Din echipa facea parte doar cameramanul Florin Dobre si un sofer – de la Antena 1. Ceilalti doi erau Narcisa Iorga si fotograful Radu Vioreanu – de la “Jurnalul national“. Spuneau ca au aranjat un interviu cu Arkan, ai carui baieti urmau sa-i astepte in vama si sa-i conduca la Belgrad. Desigur ca nu i-a asteptat nimeni. Mai mult, cand s-au dus la “Hyatt”, Narcisa – care se lauda ca stie sarbeste – l-a rugat pe Mile sa-i fie translator. Cand i-a solicitat interviul, Arkan i-a refuzat fara prea multa eleganta, spunandu-le ca are programat un alt interviu, pentru France Presse.

Pana la urma, Narcisa i-a luat un interviu lui Arkan. Acesta statea in fiecare seara in barul hotelului “Hyatt”, la care se zvonea ca ar fi actionar, si dadea oricui interviuri pe bani. Vorbea gratis doar pentru rusi, greci sau romani. Ne-am distrat foarte tare cand Mile ne-a imitat racnetul pe care l-a scos Arkan, cand Narcisa l-a rugat sa filmeze interviul la el acasa: “Femeie ! Tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO ?” Dupa interviu, Arkan i-a dat Narcisei o caseta pe care erau filmati “tigrii” lui, in timpul unor antrenamente. Stiu ca – prezentat la Antena 1 – materialul a avut mare succes. Cand Mile le-a explicat asta sarbilor, au ras cu lacrimi. Pentru ei, Arkan nu era decat un smecheras caruia ii placea sa se dea mare. Nu dadeau doi bani pe el si se mirau ca strainii l-au transformat intr-un adevarat Rambo.

Continuarea la Sorin Bogdan: target: mile, narcisa iorga si interviul cu arkan

Cititi si: target: vinerea mare la razboi

target: supravegheati de securitate

target: rachetele nato lovesc palatul de justitie din belgrad

target: tragedia de la aleksinac

target: nato loveste rafinaria din novi sad si orasul aleksinac

target: nato bombardeaza serbia de Florii

Razboiul strambilor. Protestul graficianului Eugen Mihaescu in Cotidianul, la intoarcere din Belgrad, unde statuse sub bombe alaturi de Mile Carpenisan

Filed under: Curaj in Jurnalism — Tags: , , — admin @ 2:23 am


Ion Cristoiu despre Mile Carpenisan si ceilalti jurnalistii romani aflati sub bombardamente la Belgrad. Puterea adevarului

Filed under: Curaj in Jurnalism,In Memoriam — Tags: , , — admin @ 2:18 am

Puterea adevarului de la fata locului in confruntare cu Puterea

Ieri dimineata, dupa mai multe ore de mers cu masina de la Belgrad la Timisoara si o noapte de calatorie cu trenul, de la Timisoara la Bucuresti, cum am intrat in casa m-am napustit pur si simplu la telecomanda pentru a afla, de pe Euronews, daca peste noapte Belgradul a fost atacat din nou. Stabilisem cu Sorin Bogdan, corespondentul Pro Tv, ramas in capitala Serbiei, ca-l voi suna pe la doua-trei noaptea pe telemobil. Din nefericire, masinaria n-a functionat in tren. De inteles precipitarea cu care am deschis televizorul. In noaptea de miercuri spre joi asistasem la esecul avioanelor NATO de a strapunge antiaeriana. Cazusem cu totii de acord, cei ce ne infratisem intr-un fel, stand pe acoperisul hotelului pana la patru dimineata, ca de va fi cer senin, in noaptea urmatoare militarii Aliantei vor incerca sa-si ia revansa. Stirile confirmau aceasta banuiala nelinistitoare. In noaptea de joi spre vineri, Belgradul a fost supus unuia dintre cele mai violente atacuri de la inceputul raboiului. De asta data avioanele reusisera sa loveasca cladiri din inima Belgradului: sediul Statului Major al Armatei iugoslave, sediul Ministerului iugoslav de Interne. Cladiri goale, fara nici o importanta militara. O noua dovada ca NATO a ajuns, dupa o luna de esecuri, despre care scriu New York Times din 30 aprilie si Le Monde din 30 aprilie, in timpul dementei. Nu mai e vorba de o actiune militara, avand un scop bine precizat, ci de o razbunare de tip tribal. Pentru ca, asa cum arata New York Times, armata iugoslava e, dupa o luna de razboi, mai puternica si mai unita ca oricand, pentru ca, asa cum noteaza Le Monde, tactica razboiului tehnologic, dus cu masinarii ultrasofisticate, s-a dovedit falimentara in fata tacticii de gherila folosite de sarbi. NATO a inceput sa dea in tot ce intalneste in cale. Ca un mastodont care distruge din turbare ca e sfidat de unul pe care nu dadea pana acum doi bani. Din nefericire, aceasta dementa risca sa transforme in masacrare a populatiei civile o actiune pe care liderii militari si politici ai Aliantei o anuntau ca vizand exclusiv masina de razboi a lui Milosevici. Desi cladirile erau de mult evacuate, totusi n-au lipsit victimele umane. Si nu din randurile militarilor, ci din cele ale civililor nevinovati.

Sub acelasi semn, al turbarii iscate din neputinta, avioanele unor stare ce se pretind a intruchipa civilizatia finelui de mileniu au distrus, tot in noaptea de joi spre vineri, doua case particulare din Belgrad, turnul de televiziune de pe colina Avala, turn inalt de 200 de metri, unul din simbolurile capitalei iugoslave. Asadar, apararea Belgradului fusese strapunsa. Cum miercuri spre joi asistasem la esecul haitei tehnologice de a trece de antiaeriana si de a sfasia Belgradul, m-a apucat o tristete de moarte. Nu stiu cum, in cele doua nopti petrecute pe acoperisul hotelului Platice ajunsesem sa fac din Belgradul atacat de o luna de zile cu bombardiere si rachete de croaziera capitala inimii mele. Mi-era ciuda ca avioanele NATO reusisera de asta data sa treaca prin peretele de foc al antiaerienei. L-am sunat imediat pe Sorin Bogdan. Si discutia cu el mi-a mai ridicat moralul. Nu, antiaeriana nu fusese strapunsa, mi-a explicat Sorin Bogdan. Avioanele NATO apelasera la un mijloc las. Coborasera in picaj de la zece mii de metri, deasupra Belgradului si lasasera rachetele, dupa care tasnisera in sus, spre spatiul unde inaltimea le punea la adapost de orice pericol. Bine, bine – l-am intrebat -, dar de ce antiaeriana nu a tras in clipa in care le-a vazut coborate brusc deasupra orasului? Sorin Bogdan mi-a explicat calm ca-n clipa cand un avion ajunge deasupra orasului e un pericol mortal pentru locuitorii capitalei, dat fiind ca-I burdusit de rachete. E drept, trage dupa ce avionul o ia inapoi, in sus, dar sansele de a-l lovi sunt minime.

Am reluat aceasta discutie pentru a atrage atentia cititorilor asupra jurnalistilor romani cu care, timp de doua nopti, am impartasit frateste tensiunea bataliei pentru apararea Belgradului, Sorin Bogdan, de la Pro TV, Mile Carpenisan, de la Antena 1, George Roncea. De la acestia, ca si de la Narcisa Iorga, pe care am gasit-o gata de plecare, dupa doua saptamani de sedere la Belgrad, am invatat multe lucruri despre batalia pentru Belgrad. Sorin Bogdan si Mile Carpenisan sunt, dupa o luna de sedere la fata locului, adevarati experti in arta militara.

In noptile petrecute pe acoperisul hotelului, m-au invatat ce sa fac la ivirea unei rachete de croaziera, mi-au aratat, dupa zgomotul exploziilor, ce zone ale Belgradului au fost tintite, mi-au atras atentia asupra tacticii folosite de antiaeriana sarba. Au ajuns atat de buni cunoscatori intr-ale razboiului, incat mi-au putut spune, dupa zgomotul avioanelor, tipul lor si dupa directia de unde veneau, locul de unde plecasera. Acesti tineri jurnalisti, carora trebuie sa-l adaug pe Grigore Gherasim (corespondentul postului Radio Romania Actualitati, pe care, in tara fiind, l-am ascultat in fiecare zi, ca sa aflu, dupa ce am constatat ca nu mai transmite, ca fusese retras din notive obscure, ditamai postul preferand sa-si pastreze corespondentul la sediul din Bruxelles al NATO), au fost pentru mine o adevarata revelatie. Nu numai prin buna cunoastere a artei razboiului, dar si prin curajului lor extraordinar in exercitarea profesiei.

In timp ce ditamai jurnalistii occidentali, de la CNN, AFP, BBC, o sterg de la fata locului cand se zvoneste ca avioanele vor lovi din nou tot acolo, mai tinerii mei confrati la care, probabil, faimosii gazetari ai Vestului se uita de sus ca la niste amarati din Est, care n-au in spate decenii de traditie a presei independente, raman, riscandu-si viata. In timp ce bravii jurnalisti occidentali asteapta sa fie dusi de catre oficialitati la locul unde o cladire a fost lovita, ai nostri dau fuga pe strazi si ajung inaintea lor fara a sovai o clipa la gandul ca ar putea pati ceva in nebunia de la locul unde cladirea a fost lovita. Desi tineri, ei au ajuns, dupa doar o luna de razboi, maestri in trucurile de a patrunde cat mai aproape de locurile exploziei. Sorin Bogdan, de exemplu, a devenit faimos prin faptul c-a reusit sa se strecoare intre ruinele televiziunii varandu-se printre membrii garzii de corp ai primarului ales al Belgradului.

Dincolo de profesionalism, m-a impresionat la acesti tineri patima de a scrie adevarul, de a relata ceea ce au vazut si nu ceea ce ar dori guvernantii de la Bucuresti. Le-am urmarit seara de seara transmisiile de la Belgrad cand eram in Romania. Am sesizat imediat stradania de a relata ceea ce au vazut si nu ce ar vrea sa auda unii sau altii. Stand de vorba cu ei in zilele si noptile cat am fost la Belgrad, mi-am dat seama de drama pe care o traieste jurnalistul aflat la fata locului. Sunt situatii cand cei de la Bucuresti, inchisi in spatiul stramt al redactiilor si al functiilor ar vrea sa-I contrazica, fie din necunoastere, fie din antrenarea in tot felul de jocuri. Jurnalistii nostri de la Belgrad nu se lasa pana nu reusesc sa transmita cititorilor si telespectatorilor adevarul despre ce se intampla in Serbia. Riscand sa fie retrasi de acolo, cum s-a intamplat. Nu e usoara batalia pentru a spune adevarul, mai ales cand, in Romania presiunea guvernantilor asupra presei de a o transforma intr-un sprijin pentru temenelele lor in fata NATO au sporit in ultimul timp. Tinerii jurnalisti de la Belgrad nu se resemneaza. Continua sa se bata pentru ca romanii sa afle adevarul. Au de partea lor nu numai avantajul de a fi la fata locului dar si salutara constiinta profesionala, cea care presupune a situa adevarul mai presus de toate.

De aici, de la sute de kilometri distanta, ii felicit si le promit ca le voi crede relatarile. Sperand din toata inima ca, indiferent de riscurile pe care si le asuma, vor continua sa spuna adevarul. Ii avertizez ca nu numai eu, dar si milioanele de romani, care ii asculta sau ii urmaresc, isi vor da seama imediat cand vor relata nu ceea ce vad si ce simt ci ceea ce vor sa citeasca sau sa auda guvernantii de la Bucuresti. N-as vrea ca la un moment dat sa ajunga in situatia de acum a presei occidentale care, lasandu-se manipulata timp de o luna de catre oficialitatile NATO, a inceput sa-si puna cenusa in cap.

Nota bene: Redam acest text opiniei publice dupa ce dusmanii adevarului l-au sters de pe internet (vezi si cazurile Ziua si Gardianul), intr-un adevarat atentat la adresa libertatii de expresie si a istoriei reale, conform previziunilor orwelliene legate de “prelucrarea istoriei”, o materie atat de draga clanului tismanenilor.

Vezi si George Roncea si Sorin Bogdan despre jurnalistul ca un razboinic. In memoriam Mile Carpenisan. Pe frontul din Iugoslavia (I)

SINISTRU. Alina Mungiu i-a denuntat americanilor pe reporterii de razboi din Iugoslavia – inclusiv pe Mile Carpenisan – pentru atitudinea lor “pro-sarba” si “anti-NATO”

Extras: “In language that cannot be repeated, Cristoiu attacked all those supporting the intervention in Kosovo, ranging from President Constantinescu to the independent intellectual Gabriel Liiceanu, labeling the latter a mutant for his pro-Western stance. Cristoiu outdid himself when he went to Belgrade to spend the night with some Romanian reporters on the roof of a hotel. Cristoiu was lyrical when describing “the brotherhood of the Romanian journalists, united in their love for Belgrade, capital of my heart, and siding with the Serbian antiaircraft artillery as it tried to protect a European capital threatened by the fangs of the strongest military alliance in the world.”

The interesting part of Cristoiu’s story concerns the television reporters he praised for not obeying the pro-NATO line of their bosses in Bucharest, thus risking being recalled. The public-radio station indeed did recall its correspondent. The American-owned private television station, by contrast, kept their correspondent, who Cristoiu said was fighting to tell the truth, not the lies that the Romanian government wanted to hear. This shows that even broadcasters have problems in maintaining a neutral line and not giving into the furious pro-Serbian offensive of the print press. Indeed, the print media presented the Serbs as a proud people who defended three empires, and who want to die on their feet not on their knees. Albanians, by contrast, were presented either as terrorists (the KLA) or were given no coverage. Threatened by his publisher, Cristoiu defended this position, arguing that the refugees stories should not be reported because they were one-sided.”

Ion Cristoiu: Un mutant, Gabriel Liiceanu

George Roncea: Onoare în eternitate pentru Mile Cărpenişan

Filed under: In Memoriam — Tags: , — admin @ 2:16 am

Scris de George Roncea

E foarte greu să „faci o ştire“ la moartea unui prieten. Am ajuns la Timişoara pentru a-l însoţi pe Mile, pe ultimul drum, cu inima frântă. Nici acum nu-mi vine să cred că scriu despre moartea lui. S-a dus în preajma sărbătorii de Buna Vestire, mare sărbătoare creştină. Sute de timişoreni, de sârbi, câţiva foşti colegi, oficialităţi, cadre militare au venit să-l petreacă, la cimitir, într-o zi cu soare şi multe, multe lacrimi şi flori.
Ieri s-au împlinit exact 11 ani de la începutul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, războiul în care a debutat cariera de excepţie a lui Mile. Avea 23 de ani, un puşti. Un puşti cu sânge în el. În anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meseriaş autentic, dintre cei din ce în ce mai puţini astăzi.
S-a dus prea devreme. Într-una dintre ultimele sale postări de pe blog, Mile scria, din Sinatra: „acum sfârşitul e aproape şi înfrunt cortina finală. Prietene, îţi spun clar că îmi susţin cauza de care sunt sigur. Am trăit o viaţă plină, am călătorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decât atât, am făcut-o în felul meu.
Regrete am câteva, dar apoi… sunt prea puţine pe care să le menţionez. Am făcut ceea ce trebuie să fac… am înfruntat tot şi am stat drept… mi-am asumat toate bunele şi relele şi până la urmă am mers pe calea mea… un bărbat trebuie să aibă puterea să spună lucrurilor pe nume…“.
Asta a făcut Mile, a spus lucrurilor pe nume, a înfruntat iadul războaielor nedrepte şi împuţite pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare şi de răspicat, că e prea mult Rău în jur, în ceea ce fac puternicii lumii sau în ceea ce fac oamenii simpli de obicei tăcând şi trecând cu vederea nedreptatea, răul din jur şi crima instituţionalizată a războaielor. Străbunicii lui Mile s-au jertfit la Kosovo Pole, câmpia morţii unui neam, neamul sârbilor, ce a supravieţuit totuşi renăscând miraculos. Războiul din 1999 i-a zdrobit din nou, iar Mile a fost acela care, vreme de trei luni, a stat atunci la capul neamului său, transmiţând întregii lumi povestea dramei care se petrecea, sângerând zi de zi alături de ai săi (şi ai noştri). Şi Mile s-a născut războinic, un luptător în toată regula, un bărbat care a făcut ce trebuie să facă un bărbat: „să spună lucrurilor pe nume“.

Şi eu, şi Sorin Bogdan, colegul şi vechiul său prieten timişorean, am scris în aceste zile despre Mile, fără să ne vorbim unul cu altul, acelaşi lucru: era un adevărat războinic, un luptător şi un bărbat dintr-o bucată. Ce să caute un om dintr-o bucată într-o lume de sferto-oameni, de ipochimeni?
A plecat de la televiziunea unde se consacrase, căreia îi adusese prestigiu de silă, sătul de impostură şi laşitate şi prostie şi ticăloşie. Tot felul de ticăloşi nevolnici îl căinează astăzi pe Mile, un Ion Iliescu, un Năstase etc., oameni cărora nici o flegmă nu ar merita să le acorzi, en passant. Ce spunea Mile despre astfel de homunculi şi despre lumea lor?: „… aveţi impresia că miroase a primăvară, dar vine Cărpenişan şi vă spune că pute“.
Scriam în ziua în care a căzut ca un trăsnet vestea morţii lui Mile despre jagardelele cu trese şi galoane de generali împopoţonaţi de Iliescu cu Ordinul „Mihai Viteazul“, ordin dedicat Cavalerilor care s-au jertfit pentru Ţară şi Neam. Scriam cu aceeaşi scârbă faţă de impostură, cred, pe care o simţea şi Mile, adevăratul Cavaler care s-a despărţit cu silă de lumea aceasta strâmbă.
O mică reparaţie morală pentru Mile a venit marţi, când statul român i-a acordat lui Mile o cinste pe care acesta o merita de drept: „Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat marţi, 23 martie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional «Serviciul Credincios» în grad de Cavaler jurnalistului Mile Cărpenişan, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de excepţie“. Conferirea ordinului îl asimilează pe Mile cu un cadru militar, iar Armata Română i-a acordat gradul de sublocotenent post-mortem.
Mile a avut astfel parte de trei rafale trase către cer, de pe marginea mormântului său, de către garda de onoare militară. Onoare pentru Mile, onoare pentru România, ţara căreia sârbul/român Mile Cărpenişan, fratele nostru, i-a închinat viaţa şi munca, oferindu-ne un reper de bărbat drept şi curajos care a făcut ce ştia că trebuie să facă: să spună Adevărul, să spună lucrurilor pe nume…

Adio, Mile, ne revedem în partea ailaltă (daca vom avea noroc si noi)…

Inmormantat in exact aceeasi zi in care au inceput bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, in urma cu 11 ani: pe 24 martie. Adio, MIle!

Filed under: In Memoriam — Tags: — admin @ 2:13 am


Foto: Agenda.ro Publicat de: Maia Rizescu

De priveghi la Mile – Video

«
Older Posts »

Powered by WordPress