{"id":31,"date":"2010-05-01T02:32:46","date_gmt":"2010-05-01T02:32:46","guid":{"rendered":"http:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/?p=31"},"modified":"2010-05-01T02:32:46","modified_gmt":"2010-05-01T02:32:46","slug":"sorin-bogdan-incepe-sa-publice-target-jurnal-de-razboi-belgrad-%e2%80%93-1999-in-memoriam-mile-carpenisan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/?p=31","title":{"rendered":"Sorin Bogdan incepe sa publice TARGET. Jurnal de razboi. Belgrad \u2013 1999. In memoriam Mile Carpenisan"},"content":{"rendered":"
\n

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

Sorin Bogdan: <\/strong>in primavara lui 1999, am avut ocazia unica de a fi singurul jurnalist roman care s-a aflat la belgrad pe intreaga perioada a bombardamentelor nato impotriva iugoslaviei lui slobodan milosevic. multi colegi au trecut pe la belgrad in acea perioada, insa doar prietenul meu mile carpenisan<\/a> a stat, cu o pauza de cateva zile, la fel de mult. din povestea acelor zile si nopti de foc a iesit o carte-jurnal care ar fi trebuit publicata atunci, dar s-a impotmolit prin sertarele labirintice ale editurii pro.<\/p>\n

am luat decizia s-a postez acel jurnal de razboi pe internet si sa incerc sa-l transform intr-un proiect multimedia, la care sunt invitati sa participe toti cei care cred ca pot sa-l imbogateasca in vreun fel, pentru a contura un tablou cat mai interesant al unuia din cele mai tensionate momente ale istoriei balcanilor de la sfarsitul secolului XX. imi pare atat de rau ca unul din personajele povestii mele, tovarasul, prietenul si fratele meu, mile carpenisan nu mai poate completa acest jurnal.\u00a0pentru a intelege mai bine cum a izbucnit conflictul dintre nato si iugoslavia, iata contextul<\/a> in care se petreceau acele evenimente:<\/em><\/p>\n

Continuarea la <\/em>Target (introducere)<\/a><\/p>\n

Hotel \u201cToplice\u201d, casa noastra pentru 3 luni. Jurnal de razboi
\n<\/strong><\/p>\n

\n
\n
\n<\/div>\n
\n

\"\"<\/a>25 martie 1999<\/p>\n

Colegii de la ProTV<\/a>, de la emisiunea de dimineata, m-au sunat la ambasada si le-am transmis primele impresii. Asa confuze cum erau. Apoi am plecat in oras, sa incercam sa aflam ce s-a intamplat. Un soare orbitor stralucea pe cerul senin si parea ca totul e in regula. Pana la 9:35, cand sirenele au anuntat o noua alarma aeriana. M-am uitat la Mile Carpenisan<\/a>, el la mine si amandoi la Gratian Balan. Nu prea stiam ce sa facem, asa ca am privit in jur. Aveam impresia ca oamenii au surzit sau noi am luat-o razna, din cauza oboselii. Nimeni nu intrase in panica, doar ici-colo, cateva femei au grabit pasul, indreptandu-se spre adaposturi. Mai tarziu am auzit cateva bubuituri si nori negri de fum se ridicau dinspre aeroportul militar Batajnica<\/a>. Se mai spunea ca si fabrica de medicamente \u201cGalenika<\/a>\u201d din oraselul Zemun<\/a> (o suburbie a Belgradului) ar fi in flacari.<\/p>\n

Continuarea la target: hotel \u201ctoplice\u201d, casa noastra pentru 3 luni<\/a><\/p>\n

TARGET. Sorin Bogdan: alarma chimica la Belgrad. Jurnal de razboi<\/strong><\/p>\n

\n
\n
\n<\/div>\n
\n

26 martie 1999<\/p>\n

\"\"<\/a>26 martie 1999<\/p>\n

Ziua a trecut pe nesimtite. Am alergat pe ici pe colo, incercand sa aflam ce s-a mai intamplat, sa mai verificam o informatie. Deja am inceput sa ne obisnuim cu sirenele alarmelor. Astazi, a fost alarma aeriana de doua ori, intre 16:30 si 18:30 si intre 19:00 si 20:30. Tarziu in noapte, a fost si o alarma chimica. Ministerul Invatamantului a anuntat ca 30 de scoli au fost afectate de bombardamente. Comerciantii au incercat sa mareasca preturile la unele produse, profitand de panica creata de razboi. Unii oameni au inceput sa-si faca stocuri de alimente, desi autoritatile au declarat ca nu sunt probleme cu aprovizionarea. Si chiar nu erau. Spre seara, cand m-am intors la hotel, mi-am cumparat paine si iaurt, sa am a doua zi dimineata si mi-a fost destul de greu sa aleg intre cele 7-8 sortimente.<\/p>\n

Ne-am pierdut jumatate din zi incercand sa ne acreditam la Ministerul Informatiilor. Acesta se afla in cartierul Novi Beograd<\/a>, intr-o cladire imensa. Cei doi militari de la biroul din hol ne-au rugat sa asteptam putin si, dupa 10 minute, a coborat o tanara foarte frumoasa, tunsa scurt, care vorbea perfect engleza si ne-a condus intr-un alt birou. Ne-a dat sa completam niste formulare, insa ne-a spus ca, oricum, luni se va infiinta un centru militar de presa, unde va trebui sa ne acreditam din nou. In birou se mai aflau doi jurnalisti chinezi si, la un moment dat, Sanja Sarac \u2013 cum se numea tanara \u2013 a inceput sa ciripeasca. Eu cu Mile Carpenisan<\/a> ne-am uitat unul la altul si ne-am abtinut cu greu sa nu izbucnim in ras. Cei doi chinezi i-au raspuns ceva si au inceput, fericiti, o lunga conversatie cu fata. In limba chineza ! Am completat formularele si am plecat. \u201cPe aici, nu mai calcam !\u201d a bombanit Mile.<\/p>\n

Continuarea la<\/em> target: alarma chimica la belgrad<\/a><\/p>\n

TARGET: Sorin Bogdan si Mile Carpenisan la slujba de Inviere cu Patriarhul Pavle, Arkan si \u201ctigrii\u201d lui, sub bombele NATO<\/strong><\/p>\n

\n
\n
\n<\/div>\n

\"\"<\/p>\n

\n

\"\"<\/a>10 aprilie 1999<\/p>\n

Sorin Bogdan: N-am dormit prea mult: la 9:35, sirenele alarmei aeriene sunau din nou. Nu a tinut mult. La 10:43, alarma a fost ridicata, fara ca Belgradul sa fie bombardat. Destul, insa, ca dupa atatea sirene, sa nu mai avem chef de somn.<\/p>\n

Inca o zi frumoasa de primavara. Pe strada Knez Mihailova<\/a>, pe unde circula doar pietonii, sarbii au organizat un imens simultan de sah. Nu stiu a cui a fost ideea, dar pivelistea parea desprinsa dintr-un film suprarealist. Peste tot, aliniate sau nu, erau insirate 1.121 de mese la care oamenii jucau sah. Amatorii asteptau, cuminti, ca maestrii sa vina in fata tablei lor si sa faca urmatoarea mutare. In jurul lor, trecatorii se opreau si priveau curiosi, dupa care plecau mai departe, la cumparaturi sau la plimbare. Tarabele cu harti, carti postale, insigne sau tricouri erau la locul lor. Vanzatorii ambulanti te chemau sa cumperi oua rosii sau casete cu muzica sarbeasca. Pe terase, lumea isi savura cafeaua de dimineata. Parea o zi obisnuita, inaintea unei mari sarbatori. Doar ca era in plin razboi.<\/p>\n

Continuarea la:<\/em> target: la slujba de Inviere, alaturi de arkan<\/a><\/p>\n

TARGET. Sorin Bogdan despre Mile Carpenisan, Narcisa Iorga si interviul cu Arkan: \u201cFemeie, tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO?!\u201d<\/strong><\/p>\n

\n
\n<\/div>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Target<\/strong> 13 aprilie 1999<\/em><\/p>\n

Sorin Bogdan<\/strong>: Mile Carpenisan<\/a> s-a dus pana la hotel \u201cHyatt\u201d, impreuna cu o echipa venita de la Antena 1<\/a>. Au sunat inainte de a intra in Iugoslavia, sa-l roage sa le obtina cazare la hotel \u201cToplice<\/a>\u201c. Din echipa facea parte doar cameramanul Florin Dobre<\/a> si un sofer \u2013 de la Antena 1. Ceilalti doi erau Narcisa Iorga<\/a> si fotograful Radu Vioreanu<\/a> \u2013 de la \u201cJurnalul national<\/a>\u201c. Spuneau ca au aranjat un interviu cu Arkan<\/a>, ai carui baieti urmau sa-i astepte in vama si sa-i conduca la Belgrad. Desigur ca nu i-a asteptat nimeni. Mai mult, cand s-au dus la \u201cHyatt\u201d, Narcisa \u2013 care se lauda ca stie sarbeste \u2013 l-a rugat pe Mile sa-i fie translator. Cand i-a solicitat interviul, Arkan i-a refuzat fara prea multa eleganta, spunandu-le ca are programat un alt interviu, pentru France Presse.<\/p>\n

Pana la urma, Narcisa i-a luat un interviu<\/a> lui Arkan. Acesta statea in fiecare seara in barul hotelului \u201cHyatt\u201d, la care se zvonea ca ar fi actionar, si dadea oricui interviuri pe bani. Vorbea gratis doar pentru rusi, greci sau romani. Ne-am distrat foarte tare cand Mile ne-a imitat racnetul pe care l-a scos Arkan, cand Narcisa l-a rugat sa filmeze interviul la el acasa: \u201cFemeie ! Tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO ?\u201d Dupa interviu, Arkan i-a dat Narcisei o caseta pe care erau filmati \u201ctigrii<\/a>\u201d lui, in timpul unor antrenamente. Stiu ca \u2013 prezentat la Antena 1 \u2013 materialul a avut mare succes. Cand Mile le-a explicat asta sarbilor, au ras cu lacrimi. Pentru ei, Arkan nu era decat un smecheras caruia ii placea sa se dea mare. Nu dadeau doi bani pe el si se mirau ca strainii l-au transformat intr-un adevarat Rambo.<\/p>\n

<\/embed><\/object><\/p>\n

Continuarea la<\/em> Sorin Bogdan: target: mile, narcisa iorga si interviul cu arkan<\/a><\/strong><\/p>\n

Cititi si:<\/em> target: vinerea mare la razboi<\/a><\/p>\n

target: supravegheati de securitate<\/a><\/p>\n

target: rachetele nato lovesc palatul de justitie din belgrad<\/a><\/p>\n

target: tragedia de la aleksinac<\/a><\/p>\n

target: nato loveste rafinaria din novi sad si orasul aleksinac<\/a><\/p>\n

target: nato bombardeaza serbia de Florii<\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sorin Bogdan: in primavara lui 1999, am avut ocazia unica de a fi singurul jurnalist roman care s-a aflat la belgrad pe intreaga perioada a bombardamentelor nato impotriva iugoslaviei lui slobodan milosevic. multi colegi au trecut pe la belgrad in acea perioada, insa doar prietenul meu mile carpenisan a stat, cu o pauza de cateva zile, la fel de mult. din povestea acelor zile si nopti de foc a iesit o carte-jurnal care ar fi trebuit publicata atunci, dar s-a impotmolit prin sertarele labirintice ale editurii pro.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[5,4],"tags":[69,9,3,8],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/31"}],"collection":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=31"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/31\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":32,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/31\/revisions\/32"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=31"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=31"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=31"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}