{"id":16,"date":"2010-05-01T02:03:05","date_gmt":"2010-05-01T02:03:05","guid":{"rendered":"http:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/?p=16"},"modified":"2010-05-01T03:16:36","modified_gmt":"2010-05-01T03:16:36","slug":"george-roncea-si-sorin-bogdan-despre-jurnalistul-ca-un-razboinic-mile-carpenisan-pe-frontul-din-iugoslavia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/?p=16","title":{"rendered":"George Roncea si Sorin Bogdan despre jurnalistul ca un razboinic: Mile Carpenisan. Pe frontul din Iugoslavia"},"content":{"rendered":"
\n

\"\"<\/a>
\n\u201d Am ajuns sa aflu si eu in sfarsit ce ma leaga de Kosovo atat de mult. Sa ii spun destin sa ii spun coincidenta? Nu stiu dar ce stiu e ca strabunicii mei sunt ingropati in pamantul ala. Au murit luptand pentru Kosovo si la noi la sarbii e o gena care ne face sa ne iubim familia sa ne respectam si sa nu ne uitam mortii. Si tocmai de aceea am ales aceasta melodie \u201cPoslednja pesma o tebi\u201d si acest titul. Piesa are niste versuri sugestive din care va traduc atat:<\/em><\/strong>
\n\u201d \u2026Si intotdeauna oficial promit , dar stiu in sinea mea ca mint, ca voi inceta sa imi amintesc si ca acesta este ultimul cantec despre tine\u2026\u201d
\nEi bine dar Kosovo nu e doar un punct pe harta asa cum e vazut de cei ce impart cu pofta dreptatea lor. E totusi locul acela sfant in care si pentru care pamantul de acolo a fost imbibat cu sange sarbesc. Nu sarbii au inceput sa omoare. Abia dupa mai bine de 20 de ani de orori comise de albanezi le-au sarit balamalele de la usi si au plecat spre sud sa le aplice o corectie zdravana musulmanilor. DA. Din pacate a fost cam zdravana si asta a dus la alte drame si alte morminte au rasarit. Noi cimitire s-au umplut si prea multe femei s-au imbracat in negru. Si-au plans copii si barbatii prin biserici sau moschei cand nu era nevoie ca marmura sa fie spalata cu lacrimi. \u201d<\/em> \u2013 Mile<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a>Ieri, \u00een timp ce scriam despre jagardelele penale transformate de Ion Iliescu \u00een generali \u015fi cavaleri ai Ordinului \u201eMihai Viteazul\u201c, a sosit vestea teribil\u0103 a mor\u0163ii lui Mile C\u0103rpeni\u015fan, colegul meu de r\u0103zboi, din timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, din 1999. Al\u0103turi de Sorin Bogdan, alt vechi prieten, am petrecut cu Mile momente extraordinare. Nu pot s\u0103 uit umorul nesf\u00e2r\u015fit al lui Mile, profesionalismul s\u0103u dublat de un curaj nebunesc, z\u00e2mbetul larg care-i lumina fa\u0163a de c\u00e2te ori rachetele ratau c\u00e2te o \u201e\u0163int\u0103 legitim\u0103\u201c, un spital, ceva.
\nS\u00e2rbul nostru, Mile C\u0103rpeni\u015fan, era un adev\u0103rat Cavaler, cu fire de r\u0103zboinic legendar, gata oric\u00e2nd s\u0103 apere o cauz\u0103 dreapt\u0103. Pentru el jurnalismul era o cauz\u0103, nu un job. \u015ei-ar fi dorit, ca \u015fi noi, s\u0103 \u0163in\u0103 \u00een m\u00e2ini o mitralier\u0103. Din motive care \u00eemi scap\u0103, ne-am rezumat doar la ce am tot f\u0103cut de-o via\u0163\u0103: pres\u0103. Am dat tzeap\u0103 Mor\u0163ii deseori, \u00een jobul \u0103sta al nostru. Ieri, Moartea s-a r\u0103zbunat: l-a luat pe Mile. Pe brateli al nostru. Fratele nostru muntenegrean. Fir\u2019ar m\u0103-sa a naibii de via\u0163\u0103. Vroiam s\u0103 scriem \u00eempreun\u0103 o parte din povestea care ne-a unit, povestea unui r\u0103zboi care i-a sf\u0103r\u00e2mat inima lui Mile, un zdrahon cu s\u00e2nge s\u00e2rbesc \u00een vine.
\nR\u0103zboiul sf\u00e2r\u015fitului Iugoslaviei, a\u015fa urma s\u0103 poart\u0103 numele cartea pe care am \u00eenceput-o \u00een 1999, imediat dup\u0103 bombardamentele care au distrus ce mai r\u0103m\u0103sese de nimicit dintr-o \u0163ar\u0103 care nu mai e. \u00cen amintirea lui Mile care nu mai e \u015fi el am pus azi la ziar primele pagini ale c\u0103r\u0163ii \u00eencepute acum mai bine de zece ani. Este istoria unui r\u0103zboi, dar \u015fi istoria \u00eenceputului unei prietenii \u2013 priateli, cum zic s\u00e2rbii \u2013 care ne-a f\u0103cut s\u0103 ne sim\u0163im brateli \u2013 fra\u0163i p\u00e2n\u0103 la moarte\u2026<\/p>\n

R\u0103zboiul sf\u00e2r\u015fitului Iugoslaviei \u2013 in memoriam Mile C\u0103rpeni\u015fan, brate al nostru\u2026<\/strong><\/p>\n

Era o zi \u00eensorit\u0103 de vineri. Una dintre primele zile frumoase din prim\u0103vara anului 1999. Ne aflam, trei jurnali\u015fti rom\u00e2ni \u2013 Mile C\u0103rpeni\u015fan, Antena 1, Sorin Bogdan, Pro Tv, George Roncea, \u201eZiua\u201c -, pe terasa unui faimos restaurant de pe strada Scadarlia, din centrul Belgradului. Proprietarul a \u0163inut s\u0103 ne arate cartea de onoare a localului, un fel de ceaslov uria\u015f plin de \u00eensemn\u0103ri \u015fi note semnate de nume celebre: Kasparov \u015fi Karpov, Margaret Thatcher, Julio Iglesias, Cernom\u00eerdin, \u00een fine, numai d-\u0103\u015ftia. P\u00e2n\u0103 \u015fi Ion Iliescu semnase o dedica\u0163ie \u00een ceaslov, al\u0103turi de cel care-l invitase la c\u00e2rcium\u0103, un faimos contrabandist s\u00e2rb. \u00cen acea zi \u00eens\u0103 \u00een restaurantul uria\u015f, de 1500 de locuri, ne aflam numai noi trei, doi timi\u015foreni \u015fi un bucure\u015ftean. Pu\u0163ine restaurante se mai \u00eencumetau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 deschise \u015fi nici lumea nu se prea \u00eenghesuia prin c\u00e2rciumi. Desigur erau \u015fi excep\u0163ii. Noi de pild\u0103 eram clien\u0163i de excep\u0163ie, dup\u0103 care st\u0103teau vreo \u015fapte oameni cu papion la g\u00e2t, vestu\u0163e ro\u015fii \u015fi c\u0103m\u0103\u015fi albe cu croiala fran\u0163uzeasc\u0103 impecabil\u0103, \u00een frunte cu \u015feful localului.
\nLa doi pa\u015fi de noi se afla sediul unui post de televiziune privat, o posibil\u0103 \u0163int\u0103 aflat\u0103 pe listele NATO. Cu o noapte \u00een urm\u0103 se bombardase puternic \u00eentreaga Serbie. Cinci, \u015fase raiduri, c\u00e2teva sute de bombe \u015fi c\u00e2teva zeci de rachete de croazier\u0103. Resturile a 12 copii plus dou\u0103 trei bunici fuseser\u0103 \u00eempr\u0103\u015ftiate de o bomb\u0103 perforant\u0103 pe pere\u0163ii pivni\u0163ei unde se pitiser\u0103 \u00een acea noapte, la Surdulica. Erau lovite din ce \u00een ce mai multe \u0163inte civile.
\nTreaba se \u00eengro\u015fa \u015fi eram destul de nervo\u015fi. Sim\u0163eam cu to\u0163ii, dup\u0103 bombardarea sediului RTS, Televiziunea s\u00e2rb\u0103 de stat, c\u0103 s-a trecut de un anume punct al r\u0103zboiului \u015fi c\u0103 s\u00e2rbii, precum \u015fi noi, cei care aleseser\u0103m s\u0103 st\u0103m acolo, al\u0103turi de ei, ne puteam a\u015ftepta la absolut orice. Auzisem unele zvonuri, prin zona militar\u0103, despre preg\u0103tiri \u00een vederea \u00eent\u00e2mpin\u0103rii unor atacuri cu arme neconven\u0163ionale, arme chimice ori anumite arme de tip nou, inventate recent \u015fi testate \u015fi folosite pentru prima oar\u0103 de americani pe pielea s\u00e2rbilor. Eram tare preg\u0103ti\u0163i. Cineva ne \u00eenv\u0103\u0163ase c\u0103 \u00een caz de explozie a unei rafin\u0103rii ori de atac chimic puteam s\u0103 ne ferim de gazele toxice\u2026 cu ajutorul unui prosop ud. Inconvenientul era c\u0103 te puteai alege cu vreo r\u0103ceal\u0103 dac\u0103 st\u0103teai prea mult cu prosopul pe fa\u0163\u0103.
\nMile \u015fi Sorin \u00een\u0163elegeau \u015fi vorbeau s\u00e2rbe\u015fte \u015fi intraser\u0103 \u00een vorb\u0103 cu \u015feful localului, care lucrase c\u00e2ndva, \u00een tinere\u0163e, prin Timi\u015foara \u015fi \u00een\u0163elesese c\u0103 suntem rom\u00e2ni. Murea de curiozitate s\u0103 afle ce hram purtam. Prietenii mei i-au povestit cum st\u0103 treaba cu noi, ziari\u015ftii rom\u00e2ni cam sona\u0163i, dup\u0103 p\u0103rerea s\u00e2rbilor. Cu mine era o problem\u0103 mai serioas\u0103. \u00cenainte de a fi servit\u0103 masa lucram \u00eenc\u0103 la \u201eZiua\u201c. La sf\u00e2r\u015fitul mesei nu mai lucram la \u201eZiua\u201c. \u00cel sunasem pe Rosca, la sugestia redactorilor-\u015fefi, deoarece textele mele despre Serbia, dup\u0103 doar s\u0103pt\u0103m\u00e2na de c\u00e2nd transmiteam coresponden\u0163a la Bucure\u015fti, \u00eencepuser\u0103 s\u0103 creeze \u201eprobleme geopolitice\u201c.
\nDirectorul meu, Na\u015fu\u2019, \u00eemi cerea imperativ s\u0103 \u00eencetez cu articolele despre s\u00e2rbii afla\u0163i sub bombe, care s\u0103-i ia dracu c\u0103 sunt comuni\u015fti \u015fi s\u0103 se \u00eenve\u0163e minte cu dictatorul comunist de Milo\u015fevici, c\u0103 a\u015fa le trebuie \u015fi s\u0103 termin cu statul la be\u0163iv\u0103neal\u0103 cu tipii de la RTS \u015fi dac\u0103 nu-mi convine s\u0103-mi g\u0103sesc alt sponsor c\u0103 ziarul este pe linia NATO \u015fi asta e, eu n-am ce c\u0103uta acolo unde cad bombele, c\u0103 pe linie nu o intereseaz\u0103 drama s\u00e2rbilor, asta-i propaganda comunist\u0103 a lui Milo\u015fevici, ci s\u0103 fac bine s\u0103 trag fuga \u00een Macedonia \u015fi s\u0103 scriu despre drama refugia\u0163ilor albanezi \u015fi a femeilor violate s\u0103lbatic de solda\u0163ii criminali s\u00e2rbi ai lui Milo\u015fevici s\u00e2ngerosul \u015fi odiosul \u015fi dictatorul. Mai era pu\u0163in \u015fi m\u0103 f\u0103cea \u015fi pe mine v\u00e2ndut comuni\u015ftilor, ba chiar \u2013 pentru a-\u015fi justifica insinuarea \u2013 a emis teoria c\u0103 dreapta, (eu eram purt\u0103tor de diagonal\u0103 legionar\u0103 pe sub c\u0103ma\u015f\u0103, \u00een concep\u0163ia sa) se \u015ftie, nu-i a\u015fa, c\u0103 se apropie \u00een anumite col\u0163uri de st\u00e2nga, deci gata fandaxia. L\u0103s\u00e2nd la o parte prostiile din discursul s\u0103u, un lucru era foarte clar. Era prima oar\u0103 c\u00e2nd Na\u015fu\u2019 \u00eemi cerea \u00een mod direct \u015fi explicit s\u0103 m\u0103 aliniez propagandistic \u015fi s\u0103 las meseria deoparte.
\nDiscu\u0163ia cu \u015feful meu direct din acel moment a devenit cump\u0103na care mi-a schimbat cursul de p\u00e2n\u0103 atunci al vie\u0163ii. La \u00eencheierea sa, Ro\u015fca mi-a pus \u00een vedere c\u0103 dac\u0103 vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een Serbia \u015fi s\u0103 scriu \u00een continuare despre r\u0103zboi dup\u0103 cum vreau eu, s\u0103 m\u0103 adresez altei publica\u0163ii.
\nNu-mi d\u0103deam seama pe loc, convers\u00e2nd \u00een contradictoriu cu Ro\u015fca St\u0103nescu \u00een prim\u0103vara anului 1999, eu aflat pe terasa cr\u00e2\u015fmei La trei cerbi din centrul Belgradului el, probabil, aflat undeva pe vreo plaj\u0103 din Caraibe unde-\u015fi petrecea concediul, c\u0103 desp\u0103r\u0163irea de Ro\u015fca va \u00eensemna \u015fi distan\u0163area de o genera\u0163ie politic\u0103, devenit\u0103 o structur\u0103 de yes-meni a noului\/vechiului regim \u201edemocratic\u201c. Pe moment p\u00e2n\u0103 una, alta eram deranjat mai \u00eent\u00e2i de nepl\u0103cerea discu\u0163iei la care s-a mai ad\u0103ugat \u015fi nepl\u0103cerea unei mese ratate.
\n\u00centre timp friptura mea se r\u0103cise, iar colegii mei ajunseser\u0103 deja la cafea. Pe loc, la sugestia lui Sorin Bogdan, l-am sunat pe Ion Cristoiu \u015fi \u00eentr-un minut \u015fi jum\u0103tate (m\u0103 costa trei dolari jumate minutul), aveam un loc unde s\u0103 scriu cititorilor rom\u00e2ni despre r\u0103zboiul s\u00e2rbilor cu toat\u0103 lumea.
\nPatronul restaurantului s-a bucurat cel mai tare. A aflat vestea de la Mile \u015fi Sorin \u015fi a \u0163inut s\u0103 ne fac\u0103 cinste cu ceva bun din partea casei.
\nCinstea pe care ne-a f\u0103cut-o patronul restaurantului, deja implicat afectiv \u00een problem\u0103, ne-a remontat pe to\u0163i, suficient c\u00e2t s\u0103 ne mai putem ridica de pe scaune pentru a ne lua picioarele la spinare, mai ales c\u0103 se apropia ora alarmei \u015fi \u00eencepea noaptea de veghe pe acoperi\u015ful hotelului de unde urm\u0103ream, sear\u0103 de sear\u0103, b\u0103t\u0103lia \u00eendr\u0103cit\u0103 de pe cerul Serbiei.
\nNoaptea, am b\u0103ut cu Mile \u015fi Sorin Bogdan toate sticlele de whisky din barul Hotelului Toplice, cartierul nostru general (\u015fi totodat\u0103 un centru de coordonare al Vojska, Armata S\u00e2rb\u0103, dup\u0103 cum aveam s\u0103 afl\u0103m dup\u0103 r\u0103zboi). Mile \u015fi Sorin mi-au f\u0103cut cinste \u2013 cump\u0103raser\u0103 toat\u0103 rezerva de b\u0103utur\u0103 a hotelului, iar pe la mijlocul nop\u0163ii, \u00eentre bubuiturile antiaerianei, Mile a stabilit c\u0103 suntem prieteni, deoarece nu sunt o c\u00e2rp\u0103 de bucure\u015ftean care pune botu\u2019 doar la bani \u015fi ordinele \u015fefilor c\u0103c\u0103cio\u015fi \u015fi s-a oferit ca s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 m\u0103 stabilesc \u00een Muntenegru \u2013 el era pe jumate muntenegrean \u2013 dac\u0103 nu-mi voi mai g\u0103si de lucru la Rom\u00e2nica, dup\u0103 r\u0103zboi, asta desigur dac\u0103 va mai r\u0103m\u00e2ne ceva din Serbia. Am considerat-o ca pe o mare cinste \u2013 oferta sa sincer\u0103, deoarece \u015ftiam c\u0103 este foarte m\u00e2ndru de s\u00e2ngele s\u0103u \u015fi am ajuns s\u0103 ne trat\u0103m de atunci ca brateli \u2013 priateli pe via\u0163\u0103. Fra\u0163i adic\u0103, prieteni pe via\u0163\u0103.
\n\u2026\u2026..
\nAu trecut zece ani \u015fi un an de atunci. Un ultim an pe care Mile nu l-a mai apucat. \u00cen vara aceasta doream s\u0103 public cartea-jurnal \u00eenceput\u0103 \u00een 1999. Vorbisem cu to\u0163ii s\u0103 punem cap la cap c\u00e2ndva povestea r\u0103zboiului sf\u00e2r\u015fitului Iugoslaviei \u015fi s\u0103 public\u0103m teribila istorie a destr\u0103m\u0103rii \u0163\u0103rii de suflet a lui Mile, \u0163ar\u0103 de suflet \u015fi pentru mine \u015fi Sorin Bogdan. Cred c\u0103 mi-am c\u00e2\u015ftigat por\u0163ia de respect din partea lui Mile, \u00een acel r\u0103zboi, \u00een care am trecut \u00eempreun\u0103 prin aventuri teribile, am trecut pe l\u00e2ng\u0103 moarte de nenum\u0103rate ori. Am trecut razant pe l\u00e2ng\u0103 evaporare \u00een urma exploziilor unor rachete c\u00e2t un autobuz, am sc\u0103pat dup\u0103 explozia unor bombe de cinci tone, am reu\u015fit s\u0103 r\u0103m\u00e2nem relativ \u00eentregi la cap, dar cu sufletele sf\u00e2\u015fiate dup\u0103 acel r\u0103zboi cumplit.
\nO idioat\u0103 de infec\u0163ie \u00eens\u0103 l-a r\u0103pus pe Mile, ieri, asta dup\u0103 ce brateli al nostru a mai trecut prin nu \u015ftiu c\u00e2te r\u0103zboaie, de atunci \u00eencoace. Nu \u015ftiu de ce oamenii buni pier \u00een timp ce Dumnezeu \u00eei las\u0103 s\u0103 fac\u0103 umbr\u0103 p\u0103m\u00e2ntului pe to\u0163i nenoroci\u0163ii \u015fi \u00eembuiba\u0163ii \u015fi tic\u0103lo\u015fii care au c\u0103cat Rom\u00e2nia \u2013 cei pe care Mile ar fi dorit s\u0103-i mitraliem, un g\u00e2nd comun care ne \u00eencerca pe to\u0163i, \u00een timp ce st\u0103team \u00eentin\u015fi pe spate, \u00een noapte, pe acoperi\u015ful hotelului Toplice, urm\u0103rind pe cer traiectoriile rachetelor ce tot veneau c\u0103tre Belgrad, c\u0103tre noi. Poate g\u00e2ndul lui Mile vom reu\u015fi c\u00e2ndva s\u0103-l \u00eemplinim, totu\u015fi, noi \u0103\u015ftia pu\u0163ini care am mai r\u0103mas, tot cu ochii la cer\u2026<\/p>\n

George Roncea \/ Curentul<\/strong><\/p>\n

Sorin Bogdan, fost corespondent de r\u0103zboi la PRO TV: \u201cMile C\u0103rpeni\u015fan era un adev\u0103rat r\u0103zboinic\u201d<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a>
\n<\/strong><\/p>\n

Jurnalistul Sorin Bogdan (44 de ani), fost corespondent de r\u0103zboi pentru PRO TV \u015fi fost redactor-\u015fef adjunct al postului Antena3, poveste\u015fte despre momentele pe care le-a tr\u0103it \u00eempreun\u0103 cu Mile C\u0103rpeni\u015fan pe front.<\/p>\n

Au transmis \u00eempreun\u0103, de la Belgrad, \u00een timpul bombardamentelor NATO \u00eempotriva Iugoslaviei din 1999 \u015fi au fost ca fra\u0163ii, de\u015fi la acea vreme, transmiteau pentru posturi de televiziune concurente. Sorin \u015fi Mile erau prieteni de mai bine de zece ani. \u201cMile era un un om adev\u0103rat\u201d, \u00ee\u015fi aminte\u015fte Sorin. \u201cSunt m\u00e2ndru \u015fi fericit c\u0103 l-am cunoscut \u015fi c\u0103 a fost prietenul meu\u201d.<\/p>\n

De ce era Mile C\u0103rpeni\u015fan un reporter bun? <\/em><\/strong><\/p>\n

Mile sim\u0163ea subiectul \u015fi \u00eentotdeauna ardea s\u0103 ajung\u0103 primul la un eveniment. Uneori, \u00eemi l\u0103sa impresia c\u0103 doarme cu bagajul f\u0103cut. Nu conta dac\u0103 era obosit sau era \u00een vacan\u0163\u0103. Anul trecut, c\u00e2nd au fost cutremurele din Indonezia, urmate de tsunami-uri, Mile era \u00een Austria, \u00een vacan\u0163\u0103. A sunat la Antena 1 \u015fi a plecat imediat la fa\u0163a locului.<\/p>\n

Cum se vede moartea unui camarad din \u201cplutonul\u201d reporterilor de r\u0103zboi?<\/strong><\/em><\/p>\n

Am stat trei luni \u00eempreun\u0103 la Belgrad, \u00een timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, am locuit \u00een aceea\u015fi camer\u0103 de hotel, de\u015fi atunci lucram pentru televiziuni diferite (eu pentru ProTV, el pentru Antena 1), \u00eens\u0103 l-am sim\u0163it tot timpul ca pe un prieten. Era un adev\u0103rat r\u0103zboinic, \u00eenc\u0103p\u0103t\u00e2nat cum \u00eei \u015fade bine unui s\u00e2rb, nu se l\u0103sa p\u00e2n\u0103 nu ob\u0163inea informa\u0163iile de care avea nevoie. Avea o intui\u0163ie deosebita \u015fi ne \u00een\u0163elegeam dintr-o privire. Mi se pare nedrept c\u0103 a trecut de at\u00e2tea ori prin situa\u0163ii extrem de periculoase, a sc\u0103pat de gloan\u0163e \u015fi de bombe \u015fi mi-ar pl\u0103cea s\u0103 cred c\u0103 acum ne joac\u0103 o fars\u0103 \u015fi m\u00e2ine va r\u00e2de din nou al\u0103turi de noi.<\/p>\n

Erai mereu \u00een competi\u0163ie cu Mile C\u0103rpeni\u015fan. Ce te facea sa-\u0163i fie \u201cteam\u0103\u201d de el, profesional? <\/em><\/strong><\/p>\n

La mijlocul anilor \u201890, lumea presei din Timi\u015foara s-a \u00eenviorat brusc: ap\u0103ruse Mile, un t\u00e2n\u0103r de 20 de ani pe care, dac\u0103 nu te mi\u015fcai suficient de repede, \u00eel g\u0103seai deja la locul unui eveniment. De c\u00e2nd a ap\u0103rut Mile, nici un jurnalist nu mai putea avea lini\u015fte! \u00ce\u015fi iubea meseria din tot sufletul \u015fi era dedicat total oamenilor care \u00eel citeau sau se uitau la televizor.<\/p>\n

Adesea, la Belgrad, fiind doar noi doi, eram nevoi\u0163i s\u0103 ne ducem \u00een locuri diferite \u015fi s\u0103 confrunt\u0103m sau s\u0103 schimb\u0103m informa\u0163iile ob\u0163inute pe teren, \u00eens\u0103 relat\u0103rile noastre nu sem\u0103nau. Mile \u015ftia s\u0103 filtreze datele \u015fi s\u0103 le povesteasca \u00eentr-un fel aparte. Fiind \u015fi s\u00e2rb, relat\u0103rile lui din r\u0103zboaiele care au destr\u0103mat fosta Iugoslavie veneau din suflet. Empatia lui fa\u0163\u0103 de durerea oamenilor de acolo nu avea cum s\u0103 nu fie mai mare dec\u00e2t a mea.<\/p>\n

\u00cel ascultam cum transmitea prin telefon \u015fi, de multe ori, am \u00een\u0163eles mai bine ce simt s\u00e2rbii, de ce au fost al\u0103turi de Milosevic \u00een timpul bombardamentelor NATO \u015fi de ce s-au ridicat \u00eempotriva lui, dup\u0103 ce conflictul a \u00eencetat.<\/p>\n

Spune-ne unul dintre momentele emo\u0163ionante prin care a\u0163i trecut \u00eempreun\u0103, pe front. <\/em><\/strong><\/p>\n

La Belgrad, eram singurii jurnalisti care st\u0103team nop\u0163i \u00eentregi pe acoperi\u015ful hotelului \u00een care locuiam, pentru c\u0103 nu era \u201cHyatt\u201d, unde te obligau s\u0103 intri \u00een ad\u0103postul antiaerian \u00een timpul bombardamentelor. \u00centr-o noapte, o rachet\u0103 a lovit Ministerul s\u00e2rb al Ap\u0103r\u0103rii. L-am rugat pe Nelu, directorul hotelului \u2013 care era de origine rom\u00e2n\u0103, din Banatul s\u00e2rbesc- s\u0103 ne duca repede cu ma\u015fina lui la fa\u0163a locului. L-am convins destul de greu \u015fi ne-a dus pe ocolite p\u00e2n\u0103 acolo. A parcat \u015fi, c\u00e2nd am coborat din ma\u015fin\u0103, am auzit o explozie \u00eengrozitoare.<\/p>\n

Pentru prima oar\u0103 de la \u00eenceputul r\u0103zboiului, avioanele NATO loviser\u0103 o \u0163inta atins\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 atunci, le l\u0103sau s\u00e2rbilor timp s\u0103 stinga incendiul \u015fi sa adune mor\u0163ii sau r\u0103ni\u0163ii. Norocul nostru a fost ca am ajuns 5 minute mai t\u00e2rziu fa\u0163\u0103 de momentul exploziei \u015fi c\u0103 parcasem pe o strad\u0103 paralel\u0103. Practic, \u00een momentul exploziei, \u00eentre noi \u015fi minister era o alt\u0103 cl\u0103dire, care ne-a protejat. Altfel, am fi putut muri.<\/p>\n

Cand am ajuns \u00een fa\u0163a ministerului, to\u0163i poli\u0163i\u015ftii de la paz\u0103 o luaser\u0103 la goan\u0103.\u201dMai vin o dat\u0103 !\u201d, mi-a spus atunci Mile, care auzise mesajul de alarm\u0103 de explozie, pe sta\u0163iile poli\u0163i\u015ftilor. Cred c\u0103 atunci am batut orice record pe suta de metri la vitez\u0103 \u2013 am reu\u015fit s\u0103 fugim din zon\u0103 \u015fi s\u0103 ne ascundem \u00eentr-un gang.<\/p>\n

Rug\u0103mintea unui prieten era lege<\/strong><\/p>\n

Pe front, Mile avea o glum\u0103 preferat\u0103, o supersi\u0163ie sau un obiect norocos? <\/em><\/strong><\/p>\n

\u00cei pl\u0103cea s\u0103 tot spun\u0103 o glum\u0103 cunoscut\u0103, mai ales \u00een Banat: \u201cNu s-a pomenit cal verde sau s\u00e2rb de\u015ftept !\u201d. Nu era superstitios, dar, da \u2013 ca orice jurnalist \u2013 avea obiecte la care \u0163inea. O bricheta Zippo, casca de protectie cu care a fost \u00een conflictul din Irak\u2026<\/p>\n

Cum \u015ftiai c\u0103 \u00ee\u0163i e prieten adev\u0103rat? <\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cenainte de a pleca la Belgrad, mama lui m-a rugat s\u0103 am grija de el, eu fiind mai \u00een v\u00e2rsta cu 10 ani dec\u00e2t Mile. L-am considerat un frate mai mic, de\u015fi de multe ori a fost invers: el a fost cel care m-a ajutat sau m-a ocrotit. C\u00e2nd s-a \u00eentors din Irak, mi-a adus amintire o e\u015farf\u0103 \u2013 \u201cshimagh\u201d -, iar c\u00e2nd Kosovo \u015fi-a declarat independen\u0163a, ne-a transmis coresponden\u0163e pentru Antena 3, unde eram redactor \u015fef-adjunct, de\u015fi demisionase \u015fi nu mai avea un contract cu noi. L-am rugat s\u0103 ne transmit\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een numele prieteniei noastre. Pentru el, rug\u0103mintea unui prieten era lege.<\/p>\n

Ce \u00ee\u0163i vine prima dat\u0103 \u00een minte c\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti la el? <\/em><\/strong><\/p>\n

Nop\u0163ile petrecute cu ochii spre cer pe acoperi\u015ful hotelului din Belgrad, \u00een timpul bombardamentelor NATO. \u015ei furia care ne-a cuprins instantaneu, pe am\u00e2ndoi, c\u00e2nd, dup\u0103 ce conflictul \u00eencetase, am aflat c\u0103 la subsolul hotelului fusese unul dintre centrele de comunica\u0163ii ale Armatei Iugoslave. S\u0103tusem trei luni \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim \u2013 pe un adev\u0103rat butoi cu pulbere. Cl\u0103direa era o \u0163int\u0103 sigur\u0103 pentru avioanele Alian\u0163ei.<\/p>\n

Ca orice r\u0103zboinic, Mile era un romantic<\/strong><\/p>\n

Scrii pe blogul t\u0103u c\u0103 Mile C\u0103rpeni\u015fan era un romantic. Cum reu\u015fea s\u0103 jongleze cu romantismul \u015fi duritatea coresponden\u0163elor de r\u0103zboi? <\/em><\/strong><\/p>\n

Ca orice r\u0103zboinic, Mile era un romantic, dar reu\u015fea s\u0103 ascund\u0103 asta. Ca orice jurnalist care a fost pe front, ura r\u0103zboiul. Rezona cu oamenii simpli, care sufereau de pe urma r\u0103zboiului. Tr\u0103ia emo\u0163iile lor \u015fi avea o iscusin\u0163\u0103 aparte \u00een a le exprima \u00een cuvinte.<\/p>\n

Ce l-a f\u0103cut s\u0103 se apropie de Daniel R\u0103du\u0163\u0103, t\u00e2n\u0103rul bolnav de leucemie ? <\/strong><\/em><\/p>\n

A\u015fa era Mile. Avea un suflet de aur \u015fi tr\u0103ia pentru ceilal\u0163i. Un grup de jurnali\u015fti au anun\u0163at pe internet ca Daniel R\u0103du\u0163\u0103 are nevoie de ajutor \u015fi, pentru el, a fost suficient. Pentru a str\u00e2nge suma necesara salv\u0103rii lui Daniel, a fost \u00een stare s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 la licita\u0163ie casca de metal care l-a protejat pe front. Parc\u0103 a sfost un semn.<\/p>\n

Ion Cristoiu a scris despre noi<\/strong><\/p>\n

A existat o \u00eent\u00e2mplare anecdotic\u0103 pe care ai tr\u0103it-o \u00eempreun\u0103 cu Mile C\u0103rpeni\u015fan? <\/em><\/strong><\/p>\n

A\u015f pomeni de seara \u00een care a venit la Belgrad Ion Cristoiu, care a vrut s\u0103 stea al\u0103turi de noi pe acoperi\u015furi, a\u015fa cum auzise c\u0103 facem, din coresponden\u0163ele noastre. I-am ar\u0103tat ora\u015ful. Era uimit c\u0103 oamenii se plimbau lini\u015fti\u0163i pe str\u0103zi \u015fi prin parcuri, f\u0103r\u0103 a da vreun semn c\u0103 ora\u015ful ar fi sub bombardamente. Am stat apoi la o teras\u0103 \u015fi i-am explicat ce trebuie s\u0103 fac\u0103 dup\u0103 ce sun\u0103 alarma aerian\u0103. Noaptea urm\u0103toare a fost una din cele mai teribile tr\u0103ite de noi, cu multe bombardamente.<\/p>\n

Ajuns \u00een \u0163ar\u0103, Ion Cristoiu a scris un editorial \u00een \u201cCotidianul\u201d \u00een care spunea despre noi c\u0103 e suficient s\u0103 auzim huruitul avioanelor \u015fi putem spune ce tip de aeronav\u0103 atac\u0103. Ne-a amuzat ideea \u2013 de fapt, doar foarte pu\u0163ini militari cu experien\u0163\u0103 sunt \u00een stare s\u0103 recunoasc\u0103 a\u015fa tipul de aeronav\u0103 \u2013 , \u00eens\u0103 am fost m\u0103guli\u0163i de metafora pe care o folosise. \u015ei de de onoarea pe care Cristoiu ne-o f\u0103cuse, scriind despre noi.<\/p>\n

Ana-Maria Onisei \/ Adevarul<\/strong><\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ajuns \u00een \u0163ar\u0103, Ion Cristoiu a scris un editorial \u00een \u201cCotidianul\u201d \u00een care spunea despre noi c\u0103 e suficient s\u0103 auzim huruitul avioanelor \u015fi putem spune ce tip de aeronav\u0103 atac\u0103. Ne-a amuzat ideea \u2013 de fapt, doar foarte pu\u0163ini militari cu experien\u0163\u0103 sunt \u00een stare s\u0103 recunoasc\u0103 a\u015fa tipul de aeronav\u0103 \u2013 , \u00eens\u0103 am fost m\u0103guli\u0163i de metafora pe care o folosise. \u015ei de de onoarea pe care Cristoiu ne-o f\u0103cuse, scriind despre noi.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[5,4],"tags":[6,69,7,9,3,8],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16"}],"collection":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":41,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16\/revisions\/41"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/inmemoriam-milecarpenisan.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}